Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Campanie electorală apatică în Germania

kapitalismuskritik-das-original.jpg

Campanie electorală apatică în Germania

La 22 septembrie vor avea loc în Germania alegeri parlamentare. În cursa pentru mandate de deputaţi în Bundestag (camera inferioară a parlamentului federal) sunt înscrise 34 de formaţiuni politice.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Campania electorală a început în această săptămînă, iar oraşele au fost împînzite de afişele diferitelor partide. Sondajele indică o victorie a Uniunii Creştin-Democrate (CDU), prezidată de Angela Merkel.

 La începutul acestei săptămîni au apărut în mai toate localităţile din Germania, afişele electorale ale formaţiunilor politice care vor participa la scrutinul din 22 septembrie. Deşi campania electorală, practic, a şi început, în afară de afişe sau de cîteva declaraţii ale unor politicieni, difuzate pe diferitele canale ale radio-televiziunii, peste tot domneşte linişte.

Desigur, această atmosferă atipică pentru o campanie electorală se explică şi prin faptul că protagoniştii principali ai partidelor, cît şi candidaţii pentru un mandat parlamentar se află în vacanţă. Se pare că partidelor înscrise în cursa electorală pentru Bundestag le lipsesc pînă şi subiectele percutante care ar trezi electoratul din letargie.

Partidul Social-Democrat (SPD) a încercat în ultimele zile să cîştige ceva capital politic, mizînd pe scandalul interceptărilor practicate de serviciul secret american, NSA, şi relaţiile cu Serviciul Federal de Informaţii (BND), însă marele public pare mai degrabă dezinteresat de acest subiect. Mai mult, Uniunea Creştin-Democrată (CDU) a încercat să contracareze loviturile partidului rival, SPD, arătînd că bazele intensificării colaborării între serviciul american şi cel german s-au pus, de fapt, după 2001 cînd în fruntea guvernului federal se afla social-democratul, Gerhard Schröder.

Programele electorale ale marilor partide de centru dreapta şi centru stînga nu prezintă deosebiri fundamentale. Singura diferenţă mai pronunţată între creştin-democraţi şi aliaţii lor liberali (din FDP – cel de-al 3-lea partid pe lista formaţiunilor mai jos anexată), pe de o parte, şi social-democraţi şi ecologişti (nr. 5 pe lista anexată), pe de altă parte, constă în faptul că cele două formaţiuni aliate ar vrea să ridice impozitele pe veniturile „milionarilor”. Creştin-democraţii şi liberalii nu agrează această idee.

Programele celorlalte 28 de partide sunt variaţiuni mai mult sau mai puţin radicale ale unor teme care apar şi la primele 6 partide (a se vedea anexa nr. 1-6) care au o şansă reală să intre în viitorul Bundestag.

Diferenţele sunt exprimate în diversele programe ale celor 28 de partide fără şanse într-un limbaj strident, colorat ideologic, de multe ori situat la marginea legalităţii. Astfel, partidele radicale de stînga, cum ar fi formaţiunea maoistă care-şi spune Partid Marxist-Leninist din Germania (MLPD, nr. 18 pe lista anexată), cel troţchist care-şi zice Partid al Egalităţii Sociale, secţie a Internaţionalei a 4-a (PSG, nr. 20 pe listă), Partidul Comunist German (DKP, nr. 33 – nu este identic cu Partidul Comunist din Germania, KPD, care nu va participa la scrutin, deşi fusese admis de către biroul electoral central) lansează sloganuri cu iz revoluţionar ca să se afle-n treabă. Aceste grupări nu joacă niciun rol în Germania, şi lumea află despre existenţa lor doar cu prilejul alegerilor cînd împînzesc oraşele cu afişele lor.

Mai belicoase se prezintă partidele de extremă dreapta în frunte cu Partidul Naţional-Democrat din Germania (NPD, nr. 8 pe listă), prezent în cîteva landtag-uri (parlamente federale de land) est-germane. Ele cer limitarea numărului de emigranţi sau chiar expulzarea străinilor, susţinînd că prezenţa acestora ar afecta statutul social al populaţiei autohtone. Xenofobia şi euroscepticismul militant fac parte şi din apanajul altor partide radicale de dreapta, ca de pildă, Republicanii (nr. 10), Mişcarea civică Solidaritatea (BüSo, nr. 16) sau Pro Germania (nr. 24).

Partidul Piraţilor (nr. 7) şi Alternativa pentru Germania (nr. 21), partide apărute recent pe eşicherul politic german, au un program de nuanţă populistă. Alternativa pentru Germania pledează pentru ieşirea Germaniei din UE şi desfiinţarea monedei euro, Piraţii, în schimb, cer garantarea unui venit echitabil pentru toţi cetăţenii şi neîngrădirea libertăţii de exprimare în spaţiul public şi mai ales în cel virtual.

Ultimele sondaje indică o victorie a Uniunii Creştin-Democrate (şi sora mai mică bavareză, Uniunea Creştin-Socială, CSU, nr. 6), condusă de Angela Merkel, cu 40 la sută. Pentru social-democraţi cu al lor candidat de frunte, Peer Steinbrück, ar vota 23 la sută. Liberalii ar obţine 5 procente din voturi, stînga postcomunistă (nr. 4 pe lista anexată) 7 procente, iar ecologiştii (nr. 5 pe listă) 14 la sută.

Toate celelalte partide (de la nr. 7 la 34) se situiază sub pragul de 5 la sută.

Anexă:

Lista celor 34 de partide din Germania care vor participa la alegerile generale din 22 septembrie:

1. CDU - Christlich Demokratische Union Deutschlands

2. SPD - Sozialdemokratische Partei Deutschlands

3. FDP - Freie Demokratische Partei

4. DIE LINKE - DIE LINKE

5. GRÜNE - BÜNDNIS 90/DIE GRÜNEN