Rezident SD şi agent al Securităţii

La invitataţia „Comunităţii de lucru pentru cercetări etnopopulare sudestgermane” s-a desfăşurat, în februarie 1975, la München, un simpozion la care au participat mai mulţi foşti demnitari ai Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc German (NSDAP) al Grupului Etnic German din România.

Între cei prezenţi s-a aflat şi Fritz Cloos, cofondatorul acestui cerc de istorici amatori, înfiinţat în 1965 în localitatea bavareză Bad Tölz. La reuniunea din 1975 a participat şi scriitorul Hans Wolfram Hockl (1912-1998) care prin scrierile sale i-a criticat deseori pe fondatorii cercului pentru încercarea de rescriere a istoriei şi bagatelizarea crimelor naziste. Hockl a publicat mai tîrziu – parţial - discuţiile aberante la care a asistat şi pe care le-a înregistrat.

Dintr-o intervenţie a unuia dintre participanţi, probabil Fritz Cloos, se desprinde tendinţa limpede de a da evenimentelor istorice recente o interpretare care să nu se afle în contrasens cu cea oficială propagată de regimul naţional-comunist din România.

Ideea principală a acestei interpretări consta în faptul de a prezenta România ca victimă şi nu ca aliat al Reich-ului nazist. Prin extindere şi actorii politici ai Grupului Etnic German erau transformaţi în simple marionete ale politicii naziste, deci victime colaterale.

Sarcina de a răspîndi această teorie în Germania a primit-o Fritz Cloos din partea Securităţii. „Cu gaşca mea şi cu toţi stau în general bine. Mă feresc de duşmani. În acest an va fi organizată, dar nu prin mine direct, întîlnirea »camarazilor vechi«. Acest punct al programului este cel mai uşor de îndeplinit", scria el într-un raport pentru Securitate în 1962, la un an după ce absolvise instructajul ca agent trimis în Germania cu sarcini bine stabilite.

Cloos, născut în 1909, a început să activeze în anii 1930 în organizaţiile pro-naziste de tineret din România. Mai tîrziu, face parte din conducerea partidului nazist al Grupului Etnic, răspunzînd de organizarea muncitorilor, de zona Reşiţa, fiind în acelaşi timp şi rezidentul serviciului secret german (SD - Sicherheitsdienst).

Împreună cu legionarii şi unii membri ai grupului etnic german paraşutaţi după 23 august 1944 este implicat în acţiunile de rezistenţă anti-sovietică. În 1945, este arestat de sovietici şi condamnat la 20 de ani de închisoare. În 1955, este eliberat înainte de termen dintr-un lagăr sovietic, repatriat în România şi racolat în 1956 de către Securitate.

Profitînd de experienţa sa ca fost rezident SD, Securitatea l-a folosit pe agentul Cloos (conspirat de-alungul anilor sub diferite nume ca „Lăzărescu Ioan”, „Mihăilescu Gheorghe“, „Konrad“ sau „Radovan“) în diverse operaţiuni sensibile, rezolvate cu succes.

În analizele Securităţii, se spune că este „sincer, verificat şi capabil să rezolve sarcinile primite”. Înainte de a fi trimis în misiune în Germania, în 1961, se precizează, că „este ataşat şi dependent de Securitate prin materialele pe care le-a furnizat despre o serie de elemente de naţionalitate germană care au fost arestate şi condamnate.” Pentru activitatea sa în ţară a primit periodic „îndemnizaţii”, între 250 şi 2000 de lei, iar în Germania în primii ani, în medie, 800 de mărci lunar.

Pe lîngă sarcina de influenţare a politicii culturale şi a istoriografiei apropiată organizaţiei repatriaţilor germani din România, stabiliţi în R.F.G., Cloos a furnizat Securităţii şi informaţii utile din punct de vedere operativ, legate de politica de emigrare şi de rolul serviciului secret vest-german (organizaţia Gehlen, mai tîrziu BND ) cît şi de preocupările legionarilor din exil.

La îndemnul Securităţii , Cloos a refuzat să ocupe vreo funcţie în cadrul asociaţiei repatriaţilor. În acelaşi timp, a fost sfătuit să intre în Partidul Social-Democrat şi să influenţeze politica de emigrare. În 1976, devine chiar referent al partidului pentru probleme legate de reîntregirea familiilor. Controlul emigrării şi încasarea unor sume enorme de către statul comunist român pentru fiecare persoană „strămutată” este un alt capitol dintr-o piesă în care Fitz Cloos şi-a jucat rolul scris de ofiţeri de Securitate.

Într-un necrolog publicat, în 2004, într-un ziar al repatriaţilor, Cloos este elogiat pentru „meritele sale trainice” în răspîndirea unor aspecte ale istoriei recente şi pentru activitatea sa pentru reîntregirea familiilor despărţite.

Bibliografie:
• ACNSAS, SIE 02732, 24 volume.
• Bandă magnetică înregistrată pe data de 15 şi 16 februarie 1975 de către Hans Wolfram Hockl.
• Hans Wolfram Hockl, Offene Karten. Dokumente zur Geschichte der Deutschen in Rumänien 1930-1980 (Cu cărţile deschise. Documente privind istoria germanilor din România 1930-1980), Linz, 1980; id., Deutscher als die Deutschen. Dokumente und Studien über NS-Engagement und Widerstand rumäniendeutscher Volkspolitiker (Mai germani decît germanii. Documente şi studii despre angajamentul nazist şi despre rezistenţa unor politicieni germani din România), Linz, 1987.

Ilustraţii:
Decupaj din necrologul dedicat lui Fritz Cloos
Contactarea lui „Lăzărescu Ion” la Viena, 1961 (ACNSAS, SIE 02732, vol. 2, f . 144)