Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


America e Europa (New York Times)

Americanii îşi preţuiesc miturile. Unul dintre ele ar fi că mobilitatea socială este mai mare decât în Europa. Fals. Altul zice că statul american ar fi mai puţin intervenţionist decât cel european. Iarăşi fals. Singura diferenţă e că America este mult mai bună la ascuns aceste chestiuni decât bătrânul continent.

SUA nu au un sistem social mai putin dezvoltat decât Europa. Atâta doar că el nu este atribuit de către stat prin plăţi directe ci prin portiţe fiscale nebănuite. Europa oferă asistenţă medicală pe bază de asigurări prestate de sectorul public, America oferă companiilor reduceri uriaşe de impozite şi taxe pentru a face exact acelaşi lucru. Nici subvenţiile nu diferă cu nimic. Europa le acordă direct companiilor strategice sau favorizate, SUA acordă iarăşi deduceri fiscale, de data aceasta speciale şi negociate separat.

Aceste cheltuieli publice americane există, dar sunt ascunse în bilanţul contabil al statului. Dacă nu ar fi fost aşa, cuantumul de participare al sectorului public la economia americană ar fi cu 600 miliarde dolari mai mare decât este el în mod oficial. Mitul cu statul social nu se confirmă în niciun fel în condiţiile unui calcul real care să includă aceste deduceri fiscale. Ba din contră, America este unul din cele mai sociale state ale lumii.

Problema nu este neapărat că statul american cheltuie atât de mult în diferite domenii publice sau că subvenţionează diferiţi actori privaţi, ci faptul că din cauza caracterului lor ascuns, aceste sume nu ajung la cei care au într-adevăr nevoie de ele. Principalii beneficiari sunt cei care au relaţii bune cu sectorul public şi pot atrage aceste cheltuieli indirecte. Aici e nevoie de o reformă transparentă, de o schimbare care să elibereze economia de intervenţia statului şi să direcţioneze banii celor care chiar au nevoie.

Frauda în public şi privat (The Telegraph)

Campania stângii britanice de a ţine departe companiile comerciale din serviciile publice prestate populaţiei este greşită. Privatul va expune fraudele sistemice, statul le va lăsa binemersi în pace.

Marea Societate – aşa se cheamă proiectul premierului David Cameron care vrea să atragă actori privaţi în administrarea afacerilor publice. Astăzi se văd rezultatele acestui plan: există şcoli noi comunitare, programe de asistenţă socială şi reorientare profesională administrate de oameni şi chiar supermarketuri care îi ajută pe cei nevoiaşi. Oamenii şi companiile au libertatea de a inova, de a performa şi bineînţeles de a greşi gravisim.

În ciuda acestei ultime libertăţi, cine respinge sistemul privat, comunitar de rezolvare a unor probleme este nebun şi antireformist radical. Bineînţeles că e simplu să demonizezi companiile private şi să spui că ele sunt de vină pentru tot şi că statul trebuie să plătească oalele sparte către populaţie.

Şi cum frauda şi corupţia sunt nişte trăsături moderne de caracter ar trebui să ne aplecăm atenţia asupra unui studiu edificator: un evazionist este de trei ori mai probabil să fie prins de o firmă privată decât de o instituţie publică.

Kofi Annan devine emisar special al ONU pentru Siria (Der Spiegel)

Naţiunile Unite se uită neputincioase la conflictul sirian. Şi totuşi, o ofensivă diplomatică se lansează odată cu numirea fostului secretar general al NATO în funcţia de emisar special. Annan va contribui la negocierile diplomatice pentru soluţionarea conflictului.

Lui Kofi Annan îi va fi acordat şi sprijinul unui adjunct de origine arabă. Ţelul mandatului său este acela de a găsi o soluţie politică la conflictul sirian, dar în acelaşi timp, de a ajuta la împlinirea visului democratic al poporului. Numirea lui Annan vine în contextul în care reprezentanţi din peste 50 de ţări se întâlnesc azi în Tunisia pentru o conferinţă internaţională pe tema Siriei.

Timişoara, noua poartă a Europei (Le Monde)

Reporterul de la cotidianul francez a reuşit să fie primit într-un grup de imigranţi ilegali aflaţi la Timişoara. Tot mai mulţi magrebieni aleg această rută pentru a ajunge în Occident.

Sunt tot mai mulţi imigranţi ilegali care rătăcesc în nord-vestul Timişoarei, unii dintre ei minori. În noiembrie, poliţia de frontieră a arestat aproape 300 de imigranţi ilegali la frontierele cu Ungaria şi Serbia. "Din februarie (2011), am constatat o creştere mare a numărului de persoane intrate ilegal pe teritoriu. Noua rută (n.r. a imigraţiei ilegale) trece prin Timişoara", spune Gabriel Vasilescu, responsabil al Oficiului de imigraţie din Timişoara.

Imigranţii ilegali vin de foarte departe. Din Irak, Pakistan, Afganistan şi tot mai mulţi şi din Africa de Nord. Cererile de azil formulate de magrebieni s-au înmulţit considerabil de un an. Alegerea României ţine în primul rând de bani. Din Timişoara, "serviciul" costă între 450 şi 600 de euro. Marocanul Chafii, de 25 de ani, a făcut un calcul rapid. "Nu mai aveam bani, cheltuisem deja 3.000 de euro de când am ajuns în Turcia".

Revista Presei Europene cu Laurenţiu Diaconu-Colintineanu