Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Armata libiană este în mod cert slăbită (Le Temps)

armata-libiana-este-mod-cert-slabita.jpg

„Armata libiană este în mod cert slăbită” (Le Temps)

„Beniamin Netanyahu fără concesii” (Le Temps). „Beniamin Netanyahu convinge Congresul american şi nu şi palestinienii” (France-Soir). „Scurgeri explozive din dosarul DSK” (France-Soir). Afacerea DSK : Metodele detectivilor americani” (Le Parisien/Aujourd’hui).

Discursul premierului israelian, Beniamin Netanyahu, în faţa Congresului american reţine atenţia presei europene de astăzi. „Netanyahu: Israelul este gata de sacrificii dureroase dar nu ne întoarcem la frontierele din ‘67.  Autoritatea palestiniană: este un discurs al lui NU”, scrie cotidianul italian Îl Sole 24 Ore. „Beniamin Netanyahu fără concesii”, este de părere Le Temps, cotidian elveţian francofon. „Beniamin Netanyahu convinge Congresul american şi nu şi palestinienii”, scrie France-Soir.

„Palestinienii consideră că Benyamin Netanyahu pune „condiţii imposibil de acceptat”. În consecinţă, discursul primului ministru israelian nu le lasă altă opţiune decât să meargă la ONU în septembrie şi să ceară în faţa comunităţii internaţionale recunoaşterea unui stat palestinian. O opţiune care ar putea primi sprijinul Franţei”.

Ziarele scriu şi despre Libia. Le Temps publică un interviu cu marele specialist francez în geopolitică, profesorul Aymeric Chauprade, interviu intitulat „Armata libiană este în mod cert slăbită”. „NATO a atins deja mai multe rezultate. Coaliţia a împiedicat ca rebeliunea să fie înăbuşită, a degajat Misrata, a redus la neant marina militară a lui Gadafi, a tăiat forţelor pro-gadafi orice posibilitate de aprovizionare. Armata libiană este în mod cert foarte slăbită şi obosită. Operaţiunea a fost prevăzută pentru trei luni, iată de ce Franţa a trimis elicoptere la mijlocul acestei perioade, pentru a lovi ţinte în zonele urbane. Ce este previzibil?

„Fără intervenţie militară la sol, regimul lui Gadafi se poate menţine în ciuda bombardamentelor NATO. Dar un semnal puternic este recunoaşterea de către Moscova a Consiliului Naţional Libian de Tranziţie drept partener de dialog legitim. Regimul va cădea, au fost foarte multe schimbări de baricadă dar căderea lui Gadafi nu va însemna şi pacea. Ţara este în război civil.

Ştim foarte bine: Libia nu este un stat naţional precum Egiptul şi Tunisia. În plus, toate depozitele de arme au fost jefuite de către civili – element care va menţine în Libia o situaţie explozivă, favorbilă unei gherile de intensitate slabă ce poate favoriza reţelele djihadiste. Americanii i-au lăsat pe francezi să se ocupe dar acest lucru costa mult iată de ce trebuie acţionat repede – acest lucru a devenit o obsesie”.
Afacerea DSK revine pe primele pagini ale presei franceze şi europene.

France-Soir scrie despre „Scurgeri explozive din dosarul DSK”.Afacerea DSK : Metodele detectivilor americani”, sunt despicate în 4 de Le Parisien/Aujourd’hui en France iar Libération publică o anchetă despre „Afacerea DSK : Femeia hărţuită”. „Reintoarecere asupra vieţii celei care îl acuză pe fostul director al FMI şi care trebuie acum să se ascundă de marele public”.  Editorialul din Libération, cotidian cu simpatii de stânga, este pe aceeaşi temă: „Să întoarcem rapid pagina afacerii DSK”.

„Pentru a închide paranteza sarkozysmului va trebui să întoarcem cât se poate de repede pagina greţoasă a afacerii DSK. Dar la zece zile de la izbucnirea afacerii, acest lucru este improbabil, pentru a nu spune iluzoriu. Vom avea de-a face cu drama DSK şi cu efectele ei dezastruoase săptămâni bune, ba chiar luni, consideră cotidianul cu simpatii de stânga, cu revelaţiile sordide şi nu întodeauna verificate ale tabloidelor newyorkeze, cu calvarul unei cameriste prinse în angrenajul fatal al unei maşini judiciare şi mediatice care merge din plin, cu cinismul unei apărări gata să îşi formuleze tezele în fucntie de propriile interese sau în funcţie de rezultatul expertizelor sau mărturiilor jenante. Calendarul juridic, în caz de proces, va merge poate în paralel cu alegerile primare socialiste şi cu alegerile prezidenţiale. Spectrul newyorkez îşi proiectează umbra distrugătoare pe celălalt mal al Atlanticului”.

Ziarele europene mai scriu şi despre masacrele comise în Coasta de Fildeş: „Coasta de Fildeş: Ouattara şi ONUCI pe banca acuzaţilor”, anunţa L’Humanité. „Tabăra fostului preşedinte, Laurent Gbagbo, dar şi a noului preşedinte, Alassane Ouattara, au comis crime de război sub ochiul indiferent al misiunii ONU şi al Franţei”.


Facebook, bloguri, Twitter. „Apelul lui Sarkozy pentru mai multă responsabilitate pe Internet”, titrează Le Figaro. „Şeful statului a inaugurat ieri Forumul G8 pe tema Internetului la Paris, în faţa a 1500 de decidenţi ai Net-ului, printre care Bill Gates, Marck Zuckenberg” iar Le Monde anunţa că „În ciuda episodului Fukusima, EDF îşi măreşte invesţiile în energia nucleară” şi publică un interviu cu PDG-ul al EDF, Henri Proglio, care îşi expune strategia.

Revista Presei Europene cu Ştefan Popescu şi Magda Prelipceanu