Baletul negocierilor (La Repubblica)

„Libertate sau moarte” (Le Monde). „Puţine arme grele şi dificultăţi logistice. Limitele militare ale insurgenţilor” (Il Sole 24 Ore). „Stânga, la muncă!” (Liberation). „Partidul Socialist strâns cu uşa de alegerile primare” (Aujourd’hui en France/Le Parisien). 

Ziarele franceze şi europene scriu despre negocierile de culise dintre Gaddafi şi rebeli.

Editorialul din La Repubblica, al doilea cotidian italian ca tiraj, este intitulat „Baletul negocierilor”. „Tentativa lui Gaddafi de a negocia cu rebelii avea ca obiectiv principal sondarea, divizarea dar şi semănarea confuziei în rândul adversarilor săi. Totul a dus însă la semănarea confuziei inclusiv în rândul fidelilor săi care au crezut la un moment dat că şeful vrea numai să se salveze pe sine şi familia sa şi să-i abandoneze pe ei. Gaddafi a trebuit să apară la televiziunile occidentale şi să afirme clar că nu există nicio negociere, deoarece nu negociază cu Al-Qaida şi adăugând că nu va părăsi niciodată Libia. Şi, totuşi, contacte şi negocieri cu rebelii au avut loc. Mustafa Gheriani, purtătorul de cuvânt al rebelilor, a confirmat acest lucru subliniind că «am refuzat ofertele lui Gaddafi». Alt şef rebel a adăugat că «nu avem nimic de negociat cu el (Gaddafi)». Şi totuşi Jalil, şeful Consiliului Provizoriu, a declarat pentru Al Jazeera că a pus următoarele condiţii pentru plecarea lui Gaddafi fără a fi urmărit judiciar: încetarea imediată a focului şi abandonarea puterii în cel mult 72 de ore. Contraofensiva mediatică a colonelului: nu vom negocia niciodată cu teroriştii. Strategia politică şi militară a lui Gaddafi, un veritabil joc dublu, consistă în a face cât mai multe propuneri şefilor insurgenţilor şi şefilor de trib”.

Presa europeană se întreabă şi despre capacitatea insurgenţilor de a face faţă contraofensivei lui Gaddafi.

Pe frontul libian, „Libertate sau moarte”, citim pe prima pagină a ziarului Le Monde care publică un reportaj despre „tinerii insurgenţi care rezistă în faţa contraofensivei forţelor lui Gaddafi în Est. Prost echipaţi, neexperimentaţi dar decişi să-l răstoarne pe tiran”.

Cotidianul italian Il Sole 24 Ore face un rezumat al raportului Institutului Britanic de Studii Strategice cu tema „Puţine arme grele şi dificultăţi logistice - Limitele militare ale insurgenţilor”. „Evaluările institutului britanic se bazează pe analiza imaginilor sateliţilor spion şi au loc în perspectiva unei intervenţii militare internaţionale. Raportul britanic subliniază că cel mai mare număr de mijloace şi cele mai moderne sisteme se află în zona Tripoli, Sirte şi Misrata, adică în zonele controlate de Gaddafi. (…) În schimb, materiale de origine rusă  se aflau în bazele din Cirenaica, acum sub controlul rebelilor, căci Gaddafi nu a avut niciodată încredere pentru a le dota corespunzător. Recunoaşterea „satelitară” anglo-americană dezvăluie mari diferenţe între bazele militare din Vest şi din Est. Primele dispun de o excelentă infrastructură, depozite bine aprovizionate şi spaţii de cazare bine întreţinute; ultimele se afla în condiţii foarte proaste. Unităţile mecanizate aflate în mâinile rebelilor au în dotare tancuri T-55, de fabricaţie sovietică, vechi şi prost întreţinute şi nu dispun de mijloace pentru a transporta aceste tancuri pe terenul de luptă. (…) În privinţa forţelor aeriene, rebelii fie nu dispun de avioane în stare de zbor, fie nu dispun de personalul necesar pentru a zbura. (…) Carenţele nu privesc numai materialul şi armamentul ci şi materialul uman: 60 % din forţele rebelilor sunt constituite din civili dotaţi cu un Kalashnikov pe care îl mânuiesc de numai câteva zile şi numai 40 % din ei sunt militari care au dezertat. Bombardamentele şi sabotajele lui Gaddafi au vizat infrastructurile care să îi împiedice pe rebeli să transfere bateriile antiaeriene în zona frontului. (…) Şi totuşi, succesele marginale ale forţelor pro-Gaddafi se datorează moralului scăzut”. Altă constatare a raportului Institutului Britanic de Studii Strategice, sintetizat de Il Sole 24 Ore: „Până acum am asistat la un conflict de slabă intensitate cu ciocniri care nu au implicat decât câteva sute de combatanți de o parte şi de alta”.

La 14 luni distanţă de alegerile prezidenţiale franceze, presa franceză şi europeană se nelinişteşte de situaţia Partidului Socialist francez în faţa Frontului Naţional.

Creşterea Frontului National: „Stânga, la muncă!”, citim în Liberation, cotidian cu simpatii de stânga. „La nouă ani după eliminarea în primul tur al prezidenţialelor a lui Lionel Jospin de către Jean-Marie Le Pen, Partidul Socialist n-a reuşit să convingă clasele populare. Şi acest lucru este de rău augur”, conchide Liberation.

Partidul Socialist strâns cu uşa de alegerile primare”, avertizează Aujourd’hui en France/Le Parisien. „Complexitatea acestui vot ar putea transforma partidul într-o maşină de pierdut alegeri”.

Va fi foarte cald!”, avertizează France-Soir care publică un nou sondaj cu intenţiile de vot ale francezilor în primul tur al prezidenţialelor din 2012. „Ordinea este următoarea: Dominique Strauss-Kahn, directorul general al FMI, preşedintele Nicolas Sarkozy şi pe locul al treilea Marine Le Pen, şefa Frontului Naţional”. 

 
Revista Presei Europene cu Ştefan Popescu şi Magda Prelipceanu