Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Câştigătorul crizei (Der Spiegel)

sandy-1.jpeg

sursa: ibtimes.com

Mai sunt şase zile până la alegerile prezidenţiale americane şi preşedintele Barack Obama renunţă, deocamdată, la campania electorală. Acum îşi joacă rolul de manager al naţiunii şi îl pune sub presiune pe Mitt Romney. Şi mai interesant e că Obama câştigă aliaţi neaşteptaţi.

Guvernatorul statului New Jersey, Chris Christie, a zis următoarele: „Deosebit”. Şi „Excelent”. Şi „incredibil de săritor”. Şi „Minunat”. Toate aceste adjective se referă la persoana lui Barack Obama şi la felul în care a gestionat situaţia în cel mai afectat stat american în urma trecerii ciclonului Sandy. O fi fost aşa, nimic de zis. Detaliul picant este însă că Christie e republican! Şi nu orice republican. Acel republican care era în cărţi să ajungă vicepreşedinte şi care a ţinut discursul principal din seara nominalizării lui Mitt Romney în fruntea campaniei republicane.

Păi şi cum, îl laudă pe Obama? Aş, nici vorbă! Îl celebrează e mai potrivit. Christie e un politician puternic. Şi prin influenţă şi prin statura sa de 140 de kg. Toată dimineaţa a scris pe Twitter şi a vorbit pe la televiziuni despre cum campania electorală „poa’ să mă pupe...”. La Fox News (post declarat republican) a fost întrebat dacă Mitt Romney va veni în New Jersey pentru a vizita zonele devastate. „Habar n-am”, a răspuns sec guvernatorul, „şi nici nu mă interesează. Eu am treabă de făcut”. 2,4 milioane de oameni nu au curent electric în New Jersey, iar Romney n-ar face altceva decât să deranjeze, a lăsat Christie de înţeles.

Casa Albă a dat un comunicat în care anunţă o vizită a lui Obama alături de guvernatorul Christie în zonele afectate. Nu e nevoie de multă fantezie pentru a ne imagina reacţia în tabăra republicană. Şi prompt mai scrie guvernatorul pe Twitter: „Am deplină încredere în sprijinul preşedintelui”. Şi Obama se bucură acum de sprijinul unui politician de talia lui Christie. Într-o cursă atât de strânsă, întâmplarea poate fi decisivă. Între timp, Romney se chinuie să ajungă în presă, de aceea şi-a rebotezat mitingurile electorale în evenimente de sprijin. Campania sa bazată pe reducerea influenţei guvernului federal e şi ea în pericol, mai ales că Obama joacă excelent cartea prin care ridică miza unui „big government” în vremuri de criză. E cinic să spunem asta: dar ciclonul Sandy ar putea fi cel mai bun lucru ce i s-a întâmplat preşedintelui democrat în această campanie şi cu atât de puţin timp înaintea alegerilor.

Grecia a ajuns la un acord cu creditorii internaţionali (BBC News)

Era nevoie de măsuri suplimentare de austeritate pentru ca Grecia să primească următoarea tranşă din pachetul de asistenţă financiară de urgenţă. Atena are nevoie de 31,2 miliarde Euro pentru a evita incapacitatea de plată luna viitoare.

Pachetul trebuia votat ieri de Parlamentul elen, dar procesul legislativ a fost amânat cu o săptămână. Premierul Antonis Samaras a spus în context că „dacă acest pachet va fi votat împreună cu bugetul, atunci Grecia va rămâne în zona Euro şi va ieşi din criză”. Cu toate acestea, Stânga Democrată (partener de coaliţie cu Samaras) a refuzat să sprijine acest pachet de măsuri.

Problema socialiştilor este că relaţia dintre angajaţi şi patronate ar fi fost relaxată în detrimentul muncitorilor. Ministrul de finanţe a dezminţit zvonurile conform cărora Guvernul ar putea denunţa acordul pentru a calma spiritele în coaliţie. Economiile ar atinge pragul de 13,5 miliarde Euro. Alte detalii despre buget, dar şi despre acordul în sine cu creditorii internaţionali nu au fost publicate.

Ziua în care premierul francez a devenit pompier piroman (Le Figaro)

Săptămâna de lucru de 35 de ore este un tabu în Franţa. Poate chiar cel mai mare. Cum de un premier socialist se gândeşte să se lege tocmai de acest subiect e un mister pentru mulţi, mai ales din tabăra sa.

Lui Jean-Marc Ayrault i s-a adresat întrebarea despre săptămâna de lucru de 39 de ore. Răspunsul său a provocat valuri în politica franceză şi în societate, în general. „De ce nu?! Nu există subiect tabu”. În acest moment a început o ploaie de critici mai aprigă decât ciclonul Sandy în SUA. Socialişti, conservatori, ecologişti, sindicalişti, mai nimeni nu a ratat ocazia să-l pedepsească dur pe premier.

Adevărul e că sună cel puţin ciudat ca un socialist să nege cel mai mare succes al ultimei administraţii socialiste a Franţei. E dubios că Ayrault a uitat ce s-a întâmplat cu Sarkozy când a încercat să prelungească săptămâna de lucru. Sute de mii de oameni au ieşit în stradă atunci, iar fostul preşedinte a dat prompt înapoi.

Tot adevărat e şi că acest lux al angajaţilor francezi costă Franţa la capitolul competitivitate a forţei de muncă fiindcă orice depăşire trebuie acoperita prin plata orelor suplimentare. Săptămâna viitoare este aşteptat un raport al Guvernului francez care să impulsioneze competitivitatea economiei franceze.