Câteva întrebări pentru anticorupția lui Hollande (Le Monde)

Care sunt mijloacele puse la dispoziția echivalentului francez al DNA? Ar fi un parchet financiar pentru centralizarea dosarelor de corupție și evaziune fiscală. E o formulă care amintește de parchetul francez pentru combaterea terorismului. Președintele Francois Hollande a mai anunțat și crearea Înaltei Autorități pentru Transparență formată din șase membri aleși de la Curtea de Casație, Curtea de Conturi și Consiliul de Stat. Franța are 577 de deputați și 348 de senatori. Șase oameni e greu de crezut că vor putea face față unui asemenea volum de muncă. Deci care sunt mijloacele umane și materiale inerente succesului unui asemenea demers? Ce va deveni comisia pentru transparența vieții politice care există deja din 1988? Aceasta din urmă ar trebui să facă același lucru precum Înalta Autoritate, dar rezultatele ei nu sunt demne de luat în seamă până acum. Și când va ancheta pe cine? Pe miniștri la început de mandat, la final, înainte de nominalizare? Nu e clar deocamdată.

Și nu e riscantă publicarea detaliată a averilor? Franța nu are o tradiție în acest sens, așa că cei care nu au avere ar putea fi suspectați că, de fapt, nu ar fi fost sinceri până la capăt. Mai e un anunț șoc pentru cultura franceză: demnitarii nu vor mai avea voie să aibă și alte profesii în afara celor exceptate de lege. Dar care sunt excepțiile și până unde vor merge ele? În lupta împotriva paradisurilor fiscale, Hollande a anunțat măsuri care dublează acte normative deja în vigoare. Sigur, ne amintim că președintele a declarat război sectorului financiar, așa că nu e de mirare că atribuții ale Diviziei Naționale de Investigații Financiare vor fi vărsate într-un oficiu centralizat de luptă împotriva evaziunii financiare. Iar băncile vor trebui să-și declare toate filialele din străinătate. Dar această obligație există deja în legea bancară. În fine, trebuie să ne întrebăm dacă planurile lui Hollande ar putea împiedica repetarea unei afaceri Cahuzac? E vorba despre conflictele de interese ale demnitarilor francezi. O declarație de interese e semnată deja de toți miniștrii, dar iarăși rezultatele nu sunt cele așteptate.

Planul lui Kim (Spiegel)

Toată lumea se întreabă ce vrea Kim Jong Un de fapt? Un posibil răspuns se găsește într-un discurs, culmea, rațional al liderului nordcoreean. Rațional prin comparație cu acțiunile sale din ultmele zile care au generat titluri de primă pagină în lumea întreagă.

E vorba despre un discurs al tânărului dictator susținut în fața Comitetului Central al Partidului Comunist de la Phenian din care cotidianul local Muncitorul a publicat recent extrase. Sigur, tonul este revoluționar în stilul cu care ne-am obișnuit deja, dar comparându-l cu declarațiile iraționale de război dă imaginea unui lider aproape normal, păstrând proporțiile. Cel mai important mesaj este că Phenianul nu va renunța la bomba atomică pentru că ea ar reprezenta o garanție a supraviețuirii statului nordcoreean. Nicio putere nucleară nu a trăit vreodată o agresiune militară împotriva sa. E un fapt de necontestat. Kim dă exemplul unor state din Orientul Mijlociu și Balcani care și-ar fi pus speranța în protecția oferită de puteri străine și care au fost dezamăgite. Deci, Coreea de Nord va construi și mai multe rachete capabile să transporte ogive nucleare. Această strategie ar oferi regimului un spațiu de securitate care i-ar permite să se concentreze pe dezvoltarea economiei și pe reducerea de fonduri cheltuite pe forțe convenționale. A doua prioritate a nepotului lui Kim Ir-Sen este dezvoltarea economiei naționale și îmbunătățirea condițiilor de viață. Kim Jong Un vorbește despre mantia socialistă, dar și despre inovație și tehnologie care ar permite modernizarea fabricilor. Întreprinderile ar trebui chiar să fie mai libere să-și pună în aplicare potențialul creativ. Evident, totul e posibil datorită conducerii sale vizionare...

Doi senatori și armele americanilor (BBC News)

Doi senatori americani – unul democrat, unul republican – au înaintat Camerei Superioare un proiect de lege care ar spori controlul asupra armelor vândute populației americane. Cresc astfel speranțele Casei Albe pentru împlinirea unei promisiuni făcute după masacrul din Newtown în care și-au pierdut viața zeci de copii.

Prevederile documentului nu diferă esențial de cele propuse de administrația Obama. Singura deosebire este că din legea celor doi senatori lipsesc referirile la arme de asalt și muniție, dar multe state americane au decis unilateral să le impună pe acestea. Senatul american e controlat de democrați care susțin inițiativa în majoritate. Așa că e de așteptat ca proiectul să treacă de această Cameră dacă va ajunge la vot. În Camera Reprezentanților, în schimb, republicanii au anunțat că se vor opune demersului. Conservatorii au majoritate în această cameră. Controlul mai strict al armelor și al persoanelor care le achiziționează este susținut și de o coaliție bipartizană de primari americani. 900 la număr.