Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce ne învaţă cazul Politkovskaia despre Rusia? (Welt)

Premierul Fillon dezvăluie reduceri bugetare de 11 miliarde Euro (Le Monde) - Gata cu solidaritatea! (Sueddeutsche Zeitung) - Vor înflori democraţiile după Primăvara arabă? (The Telegraph) - Obama nu poate câştiga prin victoria din Libia (Washington Post).

Le Monde

Premierul Fillon dezvăluie reduceri bugetare de 11 miliarde Euro. Pentru că Franţa a avut o creştere economică de 0% şi pentru că Franţa are ţinte de încadrare în 3% deficit bugetar foarte ambiţioase. S-au terminat vremurile în care „îndatorarea statului a fost tolerată”. Nu ar fi vorba de măsuri de austeritate, ci de o adaptare la situaţia actuală, a spus Francois Fillon anunţând reduceri de cheltuieli de 1 miliard chiar şi pentru anul în curs. Viciile vor contribui şi ele la astuparea găurilor din buget: Franţa va taxa mai mult tutunul şi alcoolul.

Le Figaro

Dreapta franceză salută planul, stânga denunţă cinismul. Planul de reduceri anunţat de premier nu este primit cu braţele deschise de opoziţie. Fillon propune regula naufragiului, nu o regulă de aur, se aude din tabăra de stânga a Parlamentului de la Paris. Premierul a ţinut să sublinieze că este vorba de măsuri de ajustare, nu de austeritate şi a reproşat opoziţiei că nu este în stare să vadă realitatea economică mondială. În schimb aceasta flutură stindardul austerităţii în fiecare declaraţie politică. Fillon mai este acuzat şi că ar propune măsuri cosmetice de echilibru bugetar. Planul ar demonstra înfrângerea ideologică a preşedintelui Sarkozy.

Sueddeutsche Zeitung

Gata cu solidaritatea! Preşedintele german Christian Wulff lansează critici fără precedent la adresa Băncii Centrale Europene. Ministrul german al muncii vrea garanţii în aur pentru asistenţa acordată Greciei. Vedem că – indiferent de conţinutul măsurilor adoptate la nivel european – solidaritatea salvatorilor monedei Euro se clatină din temelii. Pentru că Germania este în mare pericol dacă moneda unică europeană se dovedeşte a fi fost un proiect drăguţ, dar nefezabil. Aşa că preşedintele s-a decis să iasă la rampă criticând BCE pentru achiziţionarea de titluri de stat de la ţările aflate în dificultate. Prima tranşă a fost cumpărată în mai 2010. Lui Christian Wulff i-a sărit în ochi abia 15 luni mai târziu. Iar în contextul ultimului gest de neîncredere din partea Finlandei, concluzia nu poate fi decât: lăsaţi vorbăria şi treceţi la treabă! Toţi! Zona Euro nu va funcţiona decât împreună.

Welt

Ce ne învaţă cazul Politkovskaia despre Rusia?! Arestarea unui suspect în asasinarea jurnalistei ruse este doar o victorie de etapă. Opoziţia rusă nu are voie să slăbească presiunea în acest caz. Pare-se aşadar că asasinul este un fost ofiţer de poliţie. Şi? Este un rezultat satisfăcător? Nu! Drept că locotenentul e în altă ligă decât ceilalţi arestaţi de până acum, dar e greu de crezut că el se află la capătul lanţului decizional în acest caz. Comandanţii operaţiunii joacă, cel mai probabil, în prima ligă, iar aceasta se găseşte în apropierea Kremlinului. Cazul Politkovskaia este şi trebuie să rămână un ghimpe în coastele regimului de la Moscova. De aceea presiunea internă, dar şi internaţională, nu trebuie să scadă.

The Telegraph

Vor înflori democraţiile după Primăvara arabă? Cei care speră la o transformare a Libiei şi Siriei vor avea o surpriză neplăcută. Nu cumva suntem cam naivi apropo de aceste transformări? Însuşi termenul ne induce în eroare cu amintirile despre Praga şi tranziţia paşnică la democraţie. Evenimentele recente au fost mai degrabă o serie de cutremure, decât paşi către democraţie. Regimuri au fost debarcate, ţări distruse, oamenii nu ştiu cum să îşi reconstruiască vieţile. Este acesta oare progres? Şi ce va veni, de exemplu, în Libia, după Gaddafi? Democraţie înfloritoare? Greu de crezut în culturi care sunt adeptele răzbunării. Şi există mulţi care vor răzbunare. Chiar şi într-o ţară mică şi relativ bogată, cum este Libia, riscul haosului este extrem de mare odată cu dispariţia structurilor care asigurau funcţionarea relaţiilor de putere.

Washington Post

Obama nu poate câştiga prin victoria din Libia. Dacă SUA ar avea o rată de şomaj de doar 6%, oare opoziţia ar întreba de ce Obama nu a redus-o la zero deja?! Întrebarea ne-ar putea veni în minte apropo de campania din Libia în sensul următor: este uimitor cât de reticenţi sunt oponenţii preşedintelui în a recunoaşte că politica de „angajament limitat” în Libia chiar a avut succes. America nu a suferit o singură pierdere în această operaţiune. În schimb, ajutorul oferit alături de Franţa şi Marea Britanie a fost crucial pentru rebeli care sunt atât de aproape de victorie. Republicanii americani nu pot recunoaşte asta. Într-o declaraţie recentă, doi senatori influenţi spuneau că „americanii pot fi mândri de rolul pe care l-au jucat în Libia”. Păcat doar că Obama nu a dezlănţuit întreaga forţă a aviaţiei sale. Oricum ar face acest preşedinte, nu reuşeşte să mulţumească prea multă lume...

 
Revista Presei Europene cu Laurenţiu Diaconu-Colintineanu