Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce o deosebește pe Merkel de Thatcher? (Spiegel)

Ambele doamne au fost primele femei la conducerea țării lor. Ambele conservatoare, în unele aspecte asemănătoare, în altele diferite ca ziua și noaptea. Una din ele a fost un factor de polarizare, alta poate îndemna la consens.

Nu ar fi fost surprinzător ca Margaret Thatcher și Angela Merkel să stea de vorbă între patru ochi despre cum se poate anihila un oponent politic masculin sau despre cu se poate înregistra un succes politic prin pură determinare. Această discuție nu a avut loc însă din cauza diferenței de vârstă de 29 de ani dintre cele două Doamne de Fier. Când Thatcher se retrăgea din funcția de premier în 1990, Merkel abia își începea cariera politică. Margaret, născută în 1925, era un politician al Războiului Rece, marcat de războiul împotriva Germaniei naziste. Merkel, născută în 1954, creștea marcată de unul din rezultatele acelui război: Republica Democrată Germană.

Atât Merkel , cât și Thatcher au studiat științele naturii. Una a învățat chimie la Oxford, cealaltă fizică la Leipzig. Poate de aici reiese pragmatismul din stilul de guvernare. Tatăl lui Merkel a fost pastor evanghelic, tatăl lui Thatcher a fost pastor metodist nehirotonisit.

Totuși, drumul lui Margaret Thatcher a fost mult mai greu până în fruntea partidului și a Guvernului britanic. Prima candidatură a ei a fost în 1950 și avea să ajungă în camera inferioară a Parlamentului abia în 1959. Ministru a ajuns Thatcher abia în 1970 și premier în 1979. În 1990 părăsea 10 Downing Street cu ochii în lacrimi, forțată să demisioneze de proprii colegi de partid. Merkel, în schimb, a stat cuminte în cabinetul lui Helmut Kohl până când a venit momentul potrivit să îl anihileze pe Wolfgang Schäuble (actualul ei ministru de finanțe) în cursa pentru șefia partidului și să devină premier.

Principala deosebire dintre cele două doamne este faptul că pe Thatcher fie o iubești fie o urăști, Merkel uneori îți poate fi indiferentă. Angela este mult mai liniștită, uneori chiar retrasă și este, cu siguranță, un politician oportunist. Margaret era de neclintit în ideologia sa. Poate e mai bine pentru Merkel având în vedere că e într-o poziție de putere mult mai mare decât era Thatcher la vremea ei. Cancelarul Germaniei o întoarce ca la Ploiești atunci când îi e convenabil. Nu e o atitudine eroică, dar e una eficientă. Și se pare că are toate șansele să depășească cei 11 ani și jumătate în fruntea Guvernului trecuți în contul fostei Doamne de Fier.

Hollande impune moralitatea în regim de urgență (Le Figaro)

Francois Hollande a devenit un apostol al curățeniei morale în administrația franceză. E un fel de curățenie de primăvară prin care președintele socialist vrea să redea imaginea castei politice franceze a cărei imagine e extrem de șifonată acum. Toți miniștrii din Guvernul francez vor trebui să își publice averile în termen de o săptămână, adică până lunea viitoare.

Francois Hollande a promis francezilor o Republică exemplară. Dar s-a trezit cu o Republică în plină decădere. De când a descoperit presa un cont ascuns al fostului ministru pentru afaceri bugetare, Jerome Cahuzac, problemele lui Hollande s-au acccentuat, de parcă nu ar fi avut destule. Economia e în cădere, soluțiile nu funcționează, încrederea populației e la recorduri negative, iar administrația are treabă numai cu scandaluri.

Așa că la comanda președintelui, primul ministru Jean Marc Ayrault a ordonat tuturor miniștrilor să-și publice averile până lunea viitoare. Și mai pregătește și o lege care obligă oficialii statului francez la transparență totală. Prima care s-a conformat a fost ministrul delegat pentru problemele persoanelor cu handicap, doamna Marie-Arlette Carlotti. Striptease-ul financiar a dezvăluit cele mai mici detalii: un apartament, două case de vacanță, acțiuni, depozite, asigurări de viață și mașini. Singurele lipsuri sunt bijuteriile și obiectele de artă. Cam acestea sunt detaliile pe care Franța le așteaptă acum și de la ceilalți miniștri.

Moralitatea e însă un efect secundar al ofensivei de la Elysee, așa cum a fost numit procesul de Le Monde. E vorba, mai degrabă, de o încercare de recăpătare a autorității președintelui care în ultima vreme nu prea mai are multe de spus nici în Franța, nici în Europa. Rămâne de văzut cum va reacționa Hollande dacă se vor adeveri acuzațiile formulate de cotidianul Liberation la adresa ministrului de externe, Laurent Fabius. S-ar părea că și șeful diplomației are conturi secrete în Elveția. Nici ministrul economiei, Pierre Moscovici, nu are o viață mai ușoară: acesta este acuzat că ar fi încercat să-l facă scăpat pe Cahuzac prin temperarea anchetelor din Elveția.

Revista presei internationale cu Laurentiu Colintineanu