Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce s-a opus Slovacia extinderii fondului european de salvare? (Le Monde)

ce-s-opus-slovacia-extinderii-fondului-european-salvare-le-monde.jpg

Presa europeană scrie despre votul din Slovacia privind fondul european de stabilitate financiară.

Cine a urmărit actualitatea europeană nu se poate declara sincer surprins de rezultatul votului din Slovacia. Ţara a fost deja singura care s-a opus salvării Greciei şi nu a participat cu un cent la acel pachet financiar. Şi acum e iarăşi singura ţară. Singura care a respins suplimentarea fondului european de stabilitate financiară.

Votul exprimă cât se poate de clar ostilitatea societăţii slovace la întreaga idee de Europă unită. Conform sondajelor, 70% din populaţie nu este de acord cu împărţirea datoriilor celorlalţi membri. Mai ales că ţara are o economie atât de fragilă în urma crizei, încât unii experţi o văd mai firavă decât cea a Greciei.

Nu în ultimul rând, politicienii de la Bratislava s-au folosit de o ocazie cu miză europeană, pentru a tranşa disensiuni de ordin intern. Câteva zguduieli între partide, cam atât a reuşit Slovacia să realizeze prin al său NU. Şi să mai fim fără grijă: votul va fi reluat cât de curând şi va fi unul pozitiv. După răfuiala internă, toată clasa politică e conştientă că preţul politic al unei respingeri definitive ar fi prea mare…

 

Die Welt: În cazul Gilad Shalit contează moralul

 

Odată cu semnarea cu mişcarea radical islamică Hamas a unui acord de eliberare a soldatului Gilad Shalit, Israelul transmite un mesaj evident: nu lăsăm de izbelişte niciun soldat!

Clar că Ierusalimul plăteşte un preţ enorm: peste o mie de militanţi palestinieni vor fi eliberaţi pentru Gilad Shalit, deţinut de Hamas în Gaza, de peste cinci ani. Clar că extremiştii vor propovădui victoria răsunătoare asupra "inamicului sionist". Dar logica Israelului este cu totul alta în acest caz. Trebuie să demonstreze că fiecare cetăţean contează, mai ales în vremuri în care unitatea israeliană este ameninţată de criza economică.

Încă nu este clar ce efect va avea acest schimb de prizonieri asupra Orientului Mijlociu. Poate fi o tactică de apropiere de Hamas, un prim pas către negocieri oficiale directe. Şi, de ce nu, un prim pas către ridicarea embargoului asupra Fâşiei Gaza.

 

The Guardian: Prim pas important între Israel şi Hamas

 

Dar este acest pas rezultatul unei bruşte iluminări a ambelor părţi? Mai degrabă nu. Schimbul de prizonieri poate fi un prim pas către ceva, dar încă nu este.

În primul rând, Guvernul israelian are un angajament nescris, dar asumat faţă de militarii săi şi întreaga societate, de a face orice pentru a-şi aduce acasă soldaţii. Apoi, rezultatul negocierilor secrete ţinute pe parcursul ultimelor luni este efectul slăbirii poziţiei celor două părţi. Hamas e în declin în sondaje, a pierdut mult teren faţă de Fatah, care a iniţiat procedurile de recunoaştere statală. Israelul e slăbit de o vară de proteste interne faţă de politicile economice ale Guvernului. Şi nici pe plan internaţional nu mai are atât de mulţi aliaţi precum credea. Numai aşa au fost posibile aceste concesii, până nu demult inimaginabile de ambele părţi.

 

New York Times: Ceva se întâmplă…

 

Ori omenirea e în pragul Marelui Colaps ori e în pragul Marii Schimbări. Una ori alta se va întâmpla. Şi cel mai bun semnal sunt protestele şi manifestaţiile.

Criza, revoltele, demonstraţiile, toate sunt semne cum că actuala orânduire bazată pe obsesia creşterii nu mai poate fi susţinută. Sistemul de laissez-faire profituri că e spre binele general a eşuat lamentabil. Oamenii sunt acum confruntaţi cu cea mai flagrantă încălcare a tuturor promisiunilor. Asta e o teorie, cea a colapsului.

Invers privite lucrurile, Marea Schimbare e o ocazie uriaşă. Doar că nu ne dăm seama încă, pentru că funcţionăm pe baza unor modele şi instituţii învechite, care trebuie reformate, pentru a fi compatibile cu noua eră de progres ce ne aşteaptă. Asta e cealaltă teorie, cea optimistă.

Argumentele teoretice sunt valabile în ambele cazuri. Puteţi nega posibilitatea ca un sătean din Africa să se înscrie la Stanford, la cursuri online prin conexiune mobilă de date? Sau faptul că promisiunea "studiază şi vei avea un loc bun de muncă" nu se mai adevereşte? Nu. Nu prea.

Aşa că noi ce facem? Cel mai echilibrat ar fi să ne pregătim pentru Colaps şi să sperăm la Schimbare. Dar decizia e a fiecăruia.

 
Revista Presei Europene cu Magda Prelipceanu şi Andreea Pietroşel