Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Eșec în problema Greciei (Der Spiegel)

Grecia trebuie să mai aștepte până va putea primi noua tranșă de asistență fiinanciară din partea creditorilor săi internaționali. Miniștrii de finanțe din zona Euro nu au reușit să cadă de acord asupra unei modalități de astupare a găurii Hellas nici după o noapte întreagă de negocieri.

Ministrul german de finanțe Wolfgang Schaeuble spunea în această dimineață că discuțiile au fost lungi și intense, dar întrebările atât de complicate încât nu au reușit ei, cei 10 șefi de finanțe, să găsească un răspuns. Să traducem: Grecia nu primește cei 31,2 miliarde Euro de care are nevoie pentru a evita incapacitatea de plată în luna noiembrie. De luni de zile vorbim despre această sumă. Și grecii vorbesc de ea și partenerii săi europeni se feresc de ea.

Sigur, și ministrul german are dreptate când spune că Atena e de vină că s-a ajuns aici în sensul în care Grecia abia a îndeplinit condițiile Troicii internaționale pe care le știa de multă vreme. Președintele Eurogroup Jean Claude Juncker a descris negocierile drept intensive, ceea ce în limba diplomaților înseamnă certuri aprinse. Miza a fost necesitatea aprobării noii tranșe de finanțare împreună cu prelungirea termenului de asanare bugetară cu doi ani de unele parlamente naționale. Cum aceasta se pare că va trebui să aibă loc, Grecia e pasibilă să nu primească niciun sfanț până cel devreme sfârșitul lui decembrie. Și problemele se țin lanț: acum și Franța mai cade o treaptă și pierde ratingul AAA de la agenția de evaluare financiară Moody's.

Elitele ce refuză să privească realitatea în față (Die Welt)

Învinuită că îşi vâră capul în nisip în faţa crizei, Franţa este degradată de agenţia Moody's şi devine copilul-problemă al Europei. Dar această situaţie îi lasă indiferenţi pe politicienii elitişti de la Paris.

Deja e bizar: experţii în economie şi istoricii mentalităţilor se apleacă de mult asupra ţărilor afectate de criză din sudul Europei, pentru a ne comunica mesajele lor funeste, unul mai neliniştitor decât altul. Timp în care vorbăria despre “nucleul dur al Europei” continuă, antrenată de motorul “germano-francez”, care nu poate să se “bâlbâie”. Între timp, având în vedere competitivitatea tot mai redusă a Franţei şi uriaşa ei datorie de stat (în prezent, ea atinge nouăzeci la sută din PIB), se pune o întrebare: avem de-a face cu o orbire naivă, generalizată sau mai degrabă cu, poate, ultima victorie à la Pirus în arta franceză de a arunca praf în ochi?

De ce n-a examinat nimeni lucrurile mai îndeaproape? Nu există în Franța nici democraţie creştină, nici social-democraţie, astfel încât şi stânga, şi drepta îşi dau mâna în etatismul lor, în felul cum strangulează iniţiativele private ale clasei de mijloc şi în protecţionismul generalizat, care se serveşte cu neruşinare de retorica anticapitalistă a unei égalité, toujours [egalitate de-a pururi]. În acest timp, exporturile Franţei se diminuează, şomajul în rândul tinerilor explodează, în suburbii se răspândeşte ura musulmană împotriva evreilor, sistemele de asigurări sociale sunt în pragul colapsului, falimentul statului bate la uşă.

Dar unde sunt eseiştii economici francezi, care ar trebui să pună degetul pe rană, dezvăluind caracterul cvasi-socialist al ţării lor? Unde sunt politologii care – apelând la principiul separării puterilor enunţat de Montesquieu – să ia la puricat reţeaua inextricabilă de relaţii din sânul instituţiilor? Tocmai ţara unde revoltele studenţeşti din 1968 au fost atât de turbulente a rămas cea mai autoritară dintre toate societăţile occidentale. Şi azi, majoritatea tinerilor doresc să devină fonctionnaires – să capete un loc cald şi sigur în aparatul funcţionăresc atât de iubit şi de detestat!

Ieșirea din UE ar însemna mai puțină suveranitate, nu mai multă (The Observer)

În contextul în care, conform unui sondaj de opinie, 56% dintre britanici sunt favorabili ieşirii ţării din Uniunea Europeană, publicaţia The Observer argumentează că o decizie de acest fel ar avea consecinţe grave.

Marea Britanie pare să se îndrepte în mod inevitabil spre o situaţie în care nu va mai fi membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Un nou sondaj comandat de publicaţia The Observer sugerează că, în faţa alternativei rămânerii în UE sau părăsirii blocului comunitar, două-treimi dintre britanici ar fi tentaţi să se pronunţe pentru ieşirea din UE, situaţie care confirmă din nou intensitatea sentimentelor antieuropene.

Este aproape sigur că, în programele politice pentru viitorul parlament, principalele două partide britanice se vor simţi obligate să ofere un referendum pe această temă. Dacă Europa nu va deveni brusc mai atractivă sau dacă tabăra pro-europenilor nu va oferi argumente mai puternice, rezultatul unui referendum de acest fel pare a fi inevitabil. Probabilitatea unei ieşiri totale a Marii Britanii din UE va creşte după summitul european care va avea loc săptămâna aceasta, ocazie cu care liderii celor 27 de state membre vor încerca să ajungă la un acord privind bugetul Uniunii Europene pe următorii şapte ani.

Însă Marea Britanie nu va fi de acord. Premierul David Cameron, blocat între propriii conservatori eurosceptici din ce în ce mai entuziaşti şi un Partid Laburist oportunist care a aşezat avantajele tactice înaintea principiilor, ştie că nu poate obţine aprobarea Parlamentului pentru un asemenea proiect şi nici nu poate supravieţui atenţiei isterice a presei de centru-dreapta preponderent eurosceptică. David Cameron va fi nevoit să blocheze acordul european, accentuând lipsa de încredere dintre Marea Britanie şi vecinii europeni şi făcând concesii pentru a câştiga măcar un referendum pentru o relaţie semideschisă cu UE care este mult mai puţin probabilă.