Grecia concentrează toate îngrijorările din G20 (Le Monde)

Caruselul Hellas i-a ameţit pe toţi. Agenda summit-ului G20 a mai conţinut însă şi alte teme în afară de criza de la Atena. Este vorba, de exemplu, despre cazul delicat al Italiei, care ameninţă să destabilizeze şi mai rău zona euro, în caz de intrare într-o criză a finanţării datoriei sale suverane uriaşe.

De asemenea, liderii mondiali au abordat posibilitatea înfiinţării unui sistem monetar internaţional, care să reflecte mai bine poziţia din ce în ce mai importantă a economiilor emergente pe piaţa internaţională.

Die Welt: Grecia se opreşe din cădere, pentru un moment

Referendum sau nu, vot de încredere sau nu, hosul politic din Grecia nu se va încheia nici măcar cu o rundă de alegeri anticipate. Pentru că alegeri in termen de trei luni, aşa cum se preconizează în cazul instalării unui Guvern de uniune naţională, vor fi practic un fel referendum, care doar nu se numeşte aşa.

În acest context, chiar dacă cele două partide mari elene se declară pentru acordul de salvare a Greciei încheiat cu UE şi FMI, o campanie electorală nu va fi momentul potrivit pentru implementarea reformelor care condiţionează acordarea tranşelor de aistenţă financiară.

Există însă şi o parte bună a haosului european: declaraţiile contradictorii ale premierului elen au arătat că ţările donatoare au o limită clară până unde sunt dispuse să meargă. Berlinul şi Parisul au arătat clar: "nu vă faceţi temele, atunci înţelegerea pică". Nu rămâne decât să sperăm că zilele acestea au fost un semnal şi pentru Guvernul de la Roma.

The Guardian: Cameron ia notiţe!

Marea Britanie nu poate sta deoparte în această criză a zonei euro. Nu există nicio justificare pentru gestul de a strâmba din nas la adresa ţărilor europene cu moneda unică. Datoriile sunt o problemă globală, toate economiile lumii sunt vulnerabile. În contrast cu predecesorul său Gordon Brown, premierul britanic, David Cameron, stă pe marginea summit-ului G20, dorind parcă să sublinieze semi-detaşarea Londrei de problemele din zona euro. Ambele poziţii sunt însă eminamente populiste şi cu viziune electorală internă pe termen foarte scurt. Furtuna care face ravagii la Cannes zilele acestea nu este una din calea căreia un stat se poate refugia. Liderii au observat în contextul dramei greceşti că nu sunt nici pe departe cei care controlează evenimentele în desfăşurare. Toate statele sunt însă implicate în strădaniile de menţinere în viaţă a actualului model economic mondial, indiferent dacă vor sau nu. Cameron, ia notiţe, te rugăm!

New York Times: Războiul Europei împotriva retrogradării

Drama Greciei s-a văzut ca la televizor. Parcă am fi stat pe canapea, dar cineva schimba non stop scenariul din telenovela de după-amiază. În aceste săptămâni, investitorii caută cu disperare semnale după care se pot orienta. Dar planurile europene sunt cu totul altele. Agenţiile de rating sunt privite ca nişte vulturi care planează asupra crizei mondiale, aşteptând să dea lovitura finală. Aşa că se plănuieşte interzicerea publicării rapoartelor elaborate de agenţii, despre care lumea afirmă că au înrăutăţit criza şi aşa destul de gravă.