Grecia nu va vedea un cent din asistenţa financiară (The Telegraph)

Parlamentarii greci au adoptat duminică măsurile de austeritate impuse de creditorii internaţionali pentru deblocarea unui pachet de finanţare de 130 de miliarde de euro, pentru evitarea falimentului Greciei. Realitatea e însă că incapacitatea de plată pândeşte la orizont.

Să ne înţelegem: singurul motiv pentru care statele UE dau bani Greciei este ca politicienii eleni să-i folosească şi să-şi plătească datoriile la băncile occidentale la care au datorii. Scopul: să nu pice sistemele bancare din ţările care dau bani Greciei. În plus, la momentul la care a fost aprobat acest al doilea pachet de salvare a Greciei, ţările europene mizau, de fapt, pe falimentul mult mai rapid al ţării. Adică pe româneşte: toată lumea a semnat, dar nimeni nu credea că chiar va trebui să scoată banii la un moment dat. A fost vorba doar de un acord politic fără de care FMI nu ar mai fi fost dispus să scoată ultimele tranşe din primul pachet de finanţare.

De ce să ne mite atunci că „partenerii” europeni ai Greciei au adus deja amendamente tehnice de ultimă oră la condiţiile de finanţare, la nici 24 de ore după ce deputaţii eleni votaseră austeritatea. Următorul mare hop al Atenei va trebui să fie, probabil, un program masiv de privatizare. Privatizare a ce?!, a unor companii de stat falimentare???

Adevărul e că Europa nu vrea să mai dea bani şi că Grecia va intra în incapacitate de plată cât de curând. Chiar şi dacă am presupune că banii europeni ar fi viraţi Greciei, problemele zonei Euro tot nu sunt rezolvate. Aşa că oricum am întoarce problema, tot acolo ajungem...

 

Sarkozy vs. Sarkozy (Washington Post)

 

Aşa cum e cazul tuturor eroilor tragici şi al majorităţii preşedinţilor francezi, Nicolas Sarkozy se confruntă cu un singur oponent periculos în tentativa sa de a fi reales. Adversarul adevărat al lui Sarko peste 10 săptămâni este Sarko însuşi.

Îi va fi foarte greu să treacă peste primii ani de guvernare defectuoasă a Franţei. A fost o perioadă marcată de un divorţ foarte public, o recăsătorie de revistă, o manifestare aproape violentă a unei personalităţi impulsive şi o admiraţie profundă pentru faimă şi glorie. Mulţi francezi jură că nu vor vota pentru preşedintele Bling-Bling.

Sarkozy este în urma socialistului Francois Hollande în sondaje cu o marjă foarte confortabilă pentru cel din urmă a cărui principală promisiune electorală este una cât se poate de simplă: să fie un preşedinte normal.
Dacă ar fi să judecăm performanţele pe plan extern, actualul preşedinte francez ar avea toate motivele să fie reales. Problema lui este că pe plan intern are un bilanţ dezastruos. Şi asta îi va fi foarte greu să vândă electoratului francez în ciuda spiritului de luptător pe care l-a arătat în 2007.

 

Israelienii aud cum ticăie ceasul (Die Welt)

 

Combaterea pericolului nuclear din Iran a trecut de fronturile diplomatice. În Israel se vorbeşte deschis deja despre un atac preventiv şi SUA sunt sub o presiune crescândă.

Revista Israeli Defense publică pe copertă o fotografie cu o formaţiune de avioane de vânătoare care exersează realimentarea în zbor. Umbrele de pe fotografie arată direcţia est. Adică e un mesaj către Iran cu “cc” la întreaga lume. A se traduce: în caz că sancţiunile internaţionale nu vor funcţiona, militarii israelieni ştiu ce au de făcut.

Încercările de a pune Iranului probleme la dezvoltarea capacităţilor sale nucleare au avut efecte limitate. Ne amintim de virsul Stuxnet, de asasinarea mai multor oameni de ştiinţă şi de un atac asupra unui depozit de rachete nu departe de Teheran. Aşa că, dacă lucrurile vor continua în aceeaşi direcţie, inimaginabilul va deveni de-a dreptul realitate.

În acest context, SUA au o mare problemă. Un nou război în Orientul Mijlociu nu i se pare nimănui o idee bună. Dar în cazul în care Israelul decide să atace, America va fi practic nevoită să intervină în conflict. La Ierusalim se adaugă de asemenea şi posibilitatea ca Primăvara Arabă să devină Iarna Islamiştilor – un context regional periculos pentru statul evreu în care ar trebui să-şi afirme supremaţia militară destul de rapid.

 

Moody’s ameninţă ratingul Franţei (Le Monde)

 

Agenţia de evaluare financiară Moody’s a anunţat că pune sub supraveghere ratingul de ţară pe termen mediu al Franţei, Marii Britanii şi Austriei şi că a retrogradat în acelaşi timp ratingul altor şase state europene.

Motivaţia analiştilor Moody’s este dată de riscurile financiare şi macroecnomice crescute ce reies din contextul crizei din zona euro. Perspectiva negativă a fost impusă şi unei serii de şase bănci franceze precum şi mecanismelor europene de salvare financiară – care sunt susţinute în principal de Franţa şi Germania. Agenţia subliniază însă ea însăşi că amplitudinea retrogradărilor este mică (doar o treaptă) şi că recunoaşte eforturile europenilor de a impune reformele necesare pentru depăşirea crizei.

 
Revista Presei Europene cu Laurenţiu Diaconu-Colintineanu