Grecia, către un vot asupra apartenenţei la euro (Le Monde)

Nici premierul elen nu a negat această stare de fapt. "Va trebui să decidem dacă rămânem în zona euro sau nu", a spus Papandreou miercuri seară, idee întărită de preşedintele francez, care se aşteaptă de la votul din 4 decembrie să afle dacă grecii mai "vor să continue aventura cu noi". Europenii sunt nemulţumiţi de atitudinea Greciei şi acuză lipsa de solidaritate a acestora în strădaniile de combatere a adâncirii crizei economice.

Die Welt: UE trebuie să se întoarcă la cazul Greciei

O privire către originea crizei, Atena, nu dezvăluie nimic bun. Problema de fond, adică incapacitatea de plată a Greciei, a avut nişte perspective de rezolvare, acum nu se mai vede nimic la orizont. Şi ce se va decide în fond la referendum? Va deveni poporul grec propriul administrator de insolvenţă? Sau vor fi votate doar unele măsuri de austeritate? Şi, dacă va fi cazul, va declara Grecia oficial incapacitatea de plată? Toate aceste întrebări îşi vor găsi răspuns în decembrie, dar riscul preponderent este ca marii câştigători să fie demagogii cu sloganul "nu plătim pentru criza voastră". Politica europeană este acum în faţa unei noi provocări. Trebuie să se întoarcă la originea problemei, la Atena şi să renunţe la sintagma globală de salvare a Europei. Pentru că acordul de săptămâna trecută care trebuia să scoată zona euro din belele a pierdut Grecia din vedere, prin lipsa oricărei forme de constrângere la raţiune. Dar chiar şi aşa, Grecia nu are voie să devină regula în UE, ci trebuie să rămână excepţia.

The Guardian: Elitele tot n-au puterea să recunoască

Modelul european a eşuat. Zilele acestea nu se încearcă salvarea Greciei, în culise e vorba de bănci. Iar acestea adâncesc criza democratică din inima Uniunii Europene. Am crede că întoarcerea la popor în aceste momente cruciale de criză este dovada supremă de conştiinţă democratică, dar nu, anunţul premierului elen este primit cu groază şi consternare în Europa. Evident că nimeni nu este atât de naiv încât să creadă că Papandreou chiar e interesat de voinţa poporului său. Referendumul este o tentativă disperată de a-şi salva bruma de carieră politică, în contextul protestelor masive din ţara sa. Controversa filosofică n-are aşadar legătură cu economia, ci cu democraţia. Frica nu este de votul greşit, adică negativ, ci de votul per se. În Europa nu se lucrează cu vot. Se preferă decizia birocratică. Deficitul democratic este la cote istorice şi cum să ne mire avântul euroscepticilor?!

New York Times: Fluierând la Cannes

Criza europeană a datoriilor nu este singura ameninţare la adresa economiei mondiale, care şi aşa este în plin proces de frânare. Când se vor întâlni liderii celor mai dezvoltate 20 de economii ale lumii, ar trebui să găsească modalităţi de a impulsiona creşterea economică. Ar trebui, pentru că speranţele ca ei s-o facă într-adevăr sunt minime… Soluţia nici măcar nu e complicată, e la nivel de studenţi de economie. State cu excedent comercial trebuie să-şi sporească cererea internă (vezi Germania, China şi Japonia), iar ţări precum SUA, Marea Britanie şi Franţa să-şi controleze deficitele enorme. Dar, ca de obicei, fiecare stat va încerca să-şi impună propria viziune şi va vrea să tragă pe ceilalţi după el. Consens? Planuri de reviriment global? Nici vorbă. G20 va rămâne un club extins de discuţii şi atât.