Hai să abolim pensiile (The Guardian)

Ideea de pensionare nu este atât de veche precum am crede. Conform scrierilor din Biblie, Adam a fost izgonit din Paradis cu îndemnul de a-şi câştiga pâinea prin sudoarea frunţii pentru ca apoi să se întoarcă în pământ. Şi cam asta s-a întâmplat până în urmă cu circa 100 de ani. În 1908 se introducea sistemul de pensii în Marea Britanie cu vârstă de pensionare la 70 de ani. Nu s-a bucurat multă lume de sistem la început având în vedere că oamenii se retrăgeau din activitate la o vârstă cu 20 de ani mai mare decât speranţa medie de viaţă.

Munca este o parte centrală a existenţei noastre. Se aşteaptă de la noi să muncim până pe la şaizeci-şi-ceva de ani şi totuşi să facem cumva să ne bucurăm de anii rămaşi după. Dar această abordare se dovedeşte greşită atât din punct de vedere al ocupaţiei cât şi al finanţelor publice. În loc să prelungim către bătrâneţe perioada în care muncim ar trebui să prelungim perioada de non-muncă la tinereţe. Teoria economică ce stă la baza acestei abordări nu este nouă deloc, o definea John Maynard Keynes prin anii 30 când spunea că societăţile bogate nu au nevoie să muncească mult pentru a menţine un standard de viaţă înalt. Conform teoriei, pensiile nici nu ar mai trebui să existe.

Niciun bătrân (în afara unora bolnavi sau infirmi) nu ar avea nevoie să iasă la pensie dintr-o săptămână de lucru de trei ore pe zi. Astfel, timpul liber şi cel dedicat muncii ar fi mult mai echitabil distribuit. Practic, cea mai mare provocare a ţărilor capitaliste este aceea de a asigura împlinirea promisiunii unui standard de viaţă ridicat prin mai mult timp liber.

Deficitul pe 2012 depăşeşte aşteptările (Le Figaro)

Gaura de la bugetul asigurărilor sociale din Franţa va atinge anul acesta 14,5 miliarde Euro. Acest fapt îngrijorător este demonstrat de un raport al Curţii de Conturi. Instituţia propune dez-indexarea pensiilor şi a altor alocări familiale.

Cum era de aşteptat, veştile venite ieri de la Curtea de Conturi nu sunt bune. Bugetul asigurărilor sociale este depăşit cu 700 de milioane de Euro mai mult decât votaseră parlamentarii de la Paris că ar fi fost o pierdere acceptabilă şi, deci, legiferată. Nici fondul special de pensii asigurat şomerilor nu stă mai bine. Şi el este depăşit cu 300 de milioane. Cauzele sunt multiple: conjunctura economică în scădere, şomajul ridicat (deci contribuţii mai mici) şi inflaţia care măreşte nominal pensiile existente.

Rămâne întrebarea dacă Guvernul de stânga învestit de Francois Hollande, venit la putere tocmai cu promisiuni de bunăstare, îşi va asuma asemenea măsuri nepopulare?...

Gestul merită respect (TAZ)

Şeful Serviciului German de Informaţii Interne şi-a depus demisia în urma unui scandal de distrugere de documente secrete. Sigur, gestul este unul de onoare pentru că nu directorul Serviciului este răspunzător direct de seria de pane din instituţia sa. Dar demisia acestuia nu rezolvă problema pe fond.

Heinz Fromm a fost un oficial german care a avertizat deseori că alocarea resurselor Serviciului de Informaţii Interne este disproporţionată în direcţia supravegherii posibilelor celule teroriste islamiste din Germania. Tot Fromm era acela care vorbea despre existenţa ameninţărilor din rândurile extremei drepte într-o vreme în care alţii negau vehement această posibilitate. Către sfârşitul mandatului său, fostul director s-a împotrivit unirii echipelor care se ocupau de supravegherea teroriştilor de extremă stânga şi dreapta.

Deşi unui director i se poate imputa răspunderea generală pentru funcţionarea serviciului său şi, deci, i se poate cere şi/sau accepta demisia, problemele sistemice nu se rezolvă prin plecarea lui Heinz Fromm. Că agenţi sub acoperire uită de ce sunt puşi acolo şi comit infracţiuni alături de celulele teroriste, că aceştia au ajuns să distrugă documente secrete, că unele grupări au fost ignorate ani la rând deşi comiteau crime la comandă – toate acestea sunt rezultate ale unei arhitecturi greşite. Parlamentul trebuie acum, dacă tot i s-a oferit această ocazie prin demisia directorului, să se pună pe treabă şi să reformeze serviciul din temelii. Altfel nici retragerea lui Fromm nu ar mai avea niciun sens.