Interogatoriu la Elysee (Der Spiegel)

Miza a fost mare. Hollande trebuia sa motiveze, sa argumenteze, sa se justifice si, poate cel mai important, sa convinga. Pentru ca Franta si nu numai il acuza ca nu are viziune, ca nu e capabil sa ia decizii si ca e, practic, invizibil. Asa ca presedintele a iesit la rampa in prima sa conferinta de presa de la inagurarea in functie. Sa descriem atmosfera. Ea nu e neutra si factuala asa cum se intampla la Berlin. Nu e relaxata si joviala asa cum se intampla la Washington. Presedintele simplu si modest, care a plecat in concediu cu trenul, s-a pus in scena drept monarh al celei de-a cincea republici, inconjurat de ministri si consilieri in primul rand si de tapiserii si candelabre de aur in palatul Elysee.
Francois Hollande a recunoscut ca a facut greseli. Si ca probabil va mai avea scapari. Scopul sau era sa para un parinte responsabil al natiunii care nu e atat de habar-n-am-ist cum este acuzat. Sloganul sau este “recucerirea viitorului”. Inainte de a porni in cruciada, Hollande si-a laudat realizarile pe piata muncii pentru tineri sau pachetul de crestere de 20 de miliarde pe care vrea sa-l plateasca insa dintr-o mare crestere de TVA. Apoi vrea reducerea datoriilor, dar si crestere economica si competitivitate si protectie sociala. Presedintele joaca o mana tare la masa pokerului cu economia franceza si bunastarea societatii. Daca nu va reusi sa-si tina promisiunile va fi fara job cel tarziu in 2017. Deocamdata, Hollande a punctat insa destul de bine la conferinta sa de presa. A aparut intr-adevar drept strategul tarii si drept un sef de stat care este peste politica marunta de partid.

Franta sprijina coalita anti Assad (BBC News)

Parisul este prima putere occidentala care a recunoscut coalitia de opozitie din Siria drept unic reprezentant legitim al tarii si partener de dialog la nivel international.

Miscarea a fost anuntata de presedintele Francois Hollande in cursul conferintei sale de presa sustinuta ieri la Elysee. Grupurile de opozitie din Siria au decis sa formeze o coalitie si sa unifice toate unitatile armate pentru a eficientiza eforturile lor de inlaturare de la putere a dictatorului Bashar al Assad. SUA si Marea Britanie au semnalizat si ele ca sprijina coalitia formata la o reuniune de la Doha duminica aceasta, dar nu au facut si pasul recunoasterii Coalitiei drept reprezentant unic si legitim al Siriei pe plan international. Pasul a fost facut totusi de tarile arabe din Golful Persic. Estimarile organizatiilor umanitare arata ca peste 36.000 de persoane si-au pierdut viata in razboiul civil care devasteaza tara din martie 2011 incoace si ca mai mult de 400.000 de oameni s-au refugiat din Siria in statele vecine. Anuntul lui Hollande arata faptul ca Occidentul mizeaza pe capacitatea opozitiei siriene de a oferi o alternativa viabila la regimul Assad. Consiliul National al Fortelor de Opozitie si Revolutionare Siriene a cerut puterilor internationale recunoastere oficiala pentru a putea achizitiona arme si echipament militar necesar in confruntarile cu fortele guvernamentale siriene.

Republicanii schimba tonul pe marginea prapastiei fiscale (Le Monde)

Republicanii americani dau semne ca ar fi dispusi la compromisuri in incercarea de a evita Fiscal Cliff in ianuarie 2013. Mai multi reprezentanti de marca ai dreptei din Congres par a accepta impozitele crescute pentru bogatii americani. Daca nu se va ajunge la compromis, in SUA vor intra in vigoare taieri automate de cheltuieli si cresteri de taxe in valoare de 7000 de miliarde pe urmatorii 10 ani.

Vineri vin la Casa Alba reprezentantii de top ai democratilor si republicanilor din Congres. Inainte de asta, Barack Obama are programate consultari cu patronatele, sindicatele si societatea civila. Totul pentru a evita dezastrul economic ce se apropie cu pasi repezi. In pericol este slabul reviriment economic al Americii care abia ce incearca sa-si ia avant.
Dar nici acest ultim semnal venit din partea republicanilor nu este floarea cu care se face primavara. Conservatorii vor cresterea cotei marginale de impozitare medii, pe cand democratii vor cresterea cotei superioare. Se vede din nou ca marja de negociere este extrem de mica si ca pozitiile sunt divergente cum au fost pe perioada intregii sesiuni parlamentare trecute. Cele doua camere ale Congresului sunt in continuare controlate de tabere diferite, iar presedintele Obama nu reuseste sa fie liantul bipartizan pe care l-a descris in ambele campanii electorale la care a participat. Problema e ca se profileaza si un curent de opinie advers unui proces de negociere sanatos. Unii parlamentari au impresia ca, daca nu fac nimic pana la inceputul lui ianuarie, cealalta tabara va ceda automat in fata pericolului iminent. E o cursa extrem de periculoasa...