Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mecanismul de salvare ameninţă Pactul Fiscal (Die Welt)

Chipul şi asemănara Europei se vor schimba radical odată cu intrarea în vigoare a Mecanismului Permanent de Stabilitate. Colacul de salvare european în caz de noi derapaje financiare subminează recentul Pact Fiscal şi disciplina bugetară în statele membre.

Cetăţenilor europeni li se poate adresa o întrebare legitimă: nu v-aţi săturat de praf în ochi? La începutul crizei din 2008 vi s-a vorbit despre un mecanism provizoriu de salvare. Apoi vi s-a vârât sub nas un mecanism permanent, dar cu promisiunea că acesta nu va împrumuta mai mult de 1000 de miliarde Euro. Şi ca orice altă limită promisă de politicieni, şi aceasta va fi depăşită.

Problema e că această tactică a adevărului pe bucăţele nu va produce încredere nici pe pieţele financiare nici în rândul populaţiei. Şi dincolo de această încredere, politicienii anulează unul din principiile fundamentale ale zonei Euro şi ale UE: acela că fiecare stat este responsabil pentru propriile sale datorii. Mecanismul de Stabilitate nu este altceva decât o promisiune făcută acelor state care încalcă regulile conform căreia, la final, vor plăti alţii pentru ele dacă nu sunt în stare singure. Iar experienţa ultimilor ani nu este deloc un semnal încurajator care să ne dea de înţeles că politicienii ar reuşi să adopte o poziţie fermă în privinţa marilor datornici.

Ego trip-ul lui Obama (Washington Post)

Unul din principalele elemente ale mandatului Obama este reforma în sănătate. Obamacare – aşa cum este cunoscut planul – va avea pronunţate efecte asupra aparatului statal şi a bugetului american, dar prea multe efecte pozitive asupra sănătăţii americanilor nu va produce.

Niciodată în istoria Americii nu a existat un program cu atât de puţin potenţial care să provoace atât de multe dezbateri. Deşi milioane de americani ar urma să fie asiguraţi medical, toate studiile efectuate de medici şi cercetători americani nu arată nicio legătură între statutul de asigurat şi starea generală de sănătate a unui individ. Aşa încât scopul lăudabil al asigurării universale ar trebui evaluat obiectiv cu dezavantajele pe care acesta le va provoca. Deja nu mai are rost să discutăm numai despre efectele bugetare – cheltuieli publice. Obamacare va avea cele mai dezastruoase urmări pe piaţa muncii unde companiile vor fi mai reticente să angajeze în condiţiile unei asigurări fixe, obligatorii.

Administraţia de la Washington a încercat să mascheze acest neajuns prin argumentul că aşa ar reduce deficitul bugetar. Pe hârtie, argumentul este valabil. În realitate, statul american s-ar comporta precum un proprietar de casă care nu mai poate plăti ipoteca, dar strânge cumva bani pentru o renovare scumpă. În prezent, Obamacare este la mâna judecătorilor Curţii Constituţionale. Şi indiferent cum vor decide aceştia, planul sănătăţii nu va fi altceva decât o tristă amintire.

Deci e bine să creezi bunăstare, dar e nasol să fii bogat (The Telegraph)

Bugetul Marii Britanii pentru anul următor, aşa cum a fost el formulat de cancelarul George Osborne, îi victimizează pe cei ce reprezintă chitesenţa conservatorismului britanic.

Unde se gândeşte guvernul britanic să facă nişte economii la bugetul de stat? După prima catastrofă a tăierii beneficiilor sociale pentru copii, urmează pensionarii. Cum poate un partid ataca acele personaje care reprezintă întruparea conservatorismului britanic – familii tradiţionale cu copii şi vârstnici care încearcă să fie prevăzători la pensie. Poate fi o strategie, ar spune unii. Să te întorci împotriva acelor persoane care te definesc este automat o mişcare ce poate fi interpretată drept modernizare a partidului.

Mai mult însă, noul discurs conservator relevă o problemă sistemică: dreapta britanică devine un duşman al celor bogaţi. Prin bogaţi înţelegem venituri peste medie, strânse din munca sau afaceri proprii. Conservatorii ar vrea să coboare plafonul impozitelor pentru a avea mai multe venituri prin taxe vărsate la buget. Şi vor asta în timp ce declară sus şi tare că generarea de bunăstare este singura cale de relansare a economiei. Poate cineva ar trebui să le reamintească premierului şi cancelarului că întregul scop al bunăstării este acela ca, măcar pentru un timp, aceasta să fie la dispoziţia celor care reuşesc să o agonisească. Altfel, care ar mai fi rostul ei?...

Tensiuni la frontiera coreeano-coreeană (Le Figaro)

Barack Obama a lansat un avertisment dur Coreii de Nord în chestiunea programului său nuclear şi balistic în contextul unei conferinţe internaţionale. Anterior, şeful de la Casa Albă a vizitat zona demilitarizată dintre Coreea de Sud şi cea de Nord.

Garderoba prezidenţială americană include, printre altele, o jachetă de piele cu titulatura „Commander in Chief”. În această uniformă a vizitat Barack Obama zona demilitarizată de la frontiera dintre cele două Corei. Militarilor americani staţionaţi acolo le-a spus că ei sunt postaţi „la frontiera libertăţii” în locul pe care Bill Clinton îl descria drept cel mai înfricoşător de pe planetă. Vizita lui Obama a avut loc în ajunul unei conferinţe internaţionale pe tema denuclearizării mondiale la Seoul, capitala Coreii de Sud.

În context, preşedintele SUA avertizează Coreea de Nord că nu va obţine "nimic" prin ameninţări şi provocări, subliniind că va fi şi mai izolată dacă va da curs planului de lansare a unei rachete cu rază lungă de acţiune. Phenianul a anunţat pe 16 martie intenţia de a lansa un satelit de observare. Racheta ar urma să fie lansată în intervalul cuprins între 12 şi 16 aprilie. Prima parte a rachetei ar urma să cadă în Marea Galbenă, a doua în Marea Filipinelor, iar racheta ar urma să traverseze spaţiul aerian al arhipelagului japonez Okinawa.

 
Revista presei internaţionale cu Laurenţiu Colintineanu