Ministrii de finante nu mai au summit (Le Monde)

Hotararea le-a iritat profund pe statele non-euro, sentimentul ca acestea sunt excluse din procesul decizional al Uniunii devine tot mai pregnant. In incercarea de a calma spiritele tarilor care se vad puse in fata faptului implinit, presedintele Consiliului Herman Van Rompuy a oferit un summit al sefilor de finante dupa cel al liderilor de state si guverne pentru finalizarea detaliilor de punere in practica a deciziilor de diseara. E vorba de extinderea Fondului de Urgenta al UE, de salvarea Greciei si de recapitalizarea bancilor europene.

Intre timp, in Italia, premierul Berlusconi se chinuie sa gaseasca sprijin pentru reformarea sistemului de pensii. In Germania, cancelarul Merkel trebuie sa treaca de un vot in Parlament care sa-i dea mandatul necesar luarii unor decizii pentru Europa. Iar in Franta, Nicolas Sarkozy se straduieste sa propulseze ideea ca Banca Centrala Europeana sa actioneze ca o banca comerciala pentru statele comunitare. Se anunta o seara tumultuoasa. Si nici ziua nu va fi altfel...

Die Welt: Statul speculeaza cu banii cetatenilor

Votul din Bundestag e despre parghie. Adica parlamentarii germani decid daca miliardele de la contribuabili pot fi folosite pentru a misca mii de miliarde pe pietele financiare in lupta impotriva datoriilor. Sa traducem: se doreste generarea de capital din bani inexistenti. Cand o face o banca, operatiunea e cotata cu clasa de risc maxim. De fapt cam asta ne-a adus criza din 2008 si practicile au fost criticate vehement de guvernele care au salvat bancile. Dar ceea ce este in zilele noastre (mai nou) inimaginabil cu bani privati ar trebui sa se intample intr-o masura uriasa cu bani publici! Parca ne vine sa strigam “Occupy Bundestag!”.

Ca va fi aprobata parghia sau nu, cineva trebuie sa isi asume raspunderea politica. Statele nu au voie sa se joace de-a traderii iresponsabili in cautare de bonusuri rusinoase. Dati drumul la parghie, dar sa fie transparent. Pentru ca in caz de esec cineva trebuie sa poata opri tendinta automata de a gasi o parghie si mai lunga.

A, si ar mai fi parghia ultimativa: propunerea franceza de a face din Banca Centrala Europeana o institutie de credit pentru state cu probleme. Doamnelor si domnilor, deschideti ochii si cititi bine: statul speculeaza cu banii dumneavoastra!

The Guardian: Piticii lui Cameron au nevoie de o lectie nemteasca

Atata vorbarie pe tonuri eurofobe despre reluarea de la UE a atributelor suverane in toate domeniile ignora calea germana catre adevaratul succes economic.

Imaginati-va cum ar trai un londonez intr-un mic oras german. Imaginea este terifianta. Sa te trezesti cu bilete politicoase in parbriz care te roaga sa iti speli masina pentru ca aspectul ei mizer dauneaza reputatiei strazii. Sa vezi ca programul de munca e fix, cardul de credit este o raritate de proportiile unui diamant din coroana regala si ca “produsele financiare” nu se gasesc pe tarabele bancare. Londonezul mai are putin si o ia razna dupa criteriile vietii lui din The City.

Care-i diferenta? Simplu: Germania nu a renuntat la promisiunea postbelica de “minute economica”. Nu a renuntat la planificarea pe termen lung, la investitii rationale si nu a urmarit strategia “imbogateste-te repede” din Marea Britanie si SUA.

Mai e si factorul “munca”. Germania are o forta de munca ce produce ceva cu adevarat. Sistemul educational e bine finantat, bine structurat si produce meseriasi in adevaratul sens al cuvantului. Sindicatele sunt inamovibile si lucreaza activ impreuna cu patronatele pentru a gasi un numitor comun. Asa ca stereotipurile invechite cum ca Germania ar cuceri Europa din nou sunt complet absurde. Mai degraba ar trebui sa ne bucuram daca ni se va impune o convergenta catre modelul sanatos german.

The Economist: Ce sa fac, sa-l omor?

V-a dat premierul Berlusconi asigurari ca va rezolva problema datoriei Italiei si ca va face reforme structurale?, au fost intrebati Nicolas Sarkozy si Angela Merkel dupa Consiliul European. “Pai cum sa va spun... avem incredere in toate institutiile italiene”, a raspuns vag Sarkozy dupa ce cateva clipe mai devreme se uita in ochii lui Merkel si zambeau amandoi ironic. “A fost o discutie intre prieteni”, s-a grabit sa adauge sefa cabinetului german.

Doar ca tonurile nu au fost deloc prietenoase. Niciodata un membru fondator al Uniunii nu a fost pus la zid de o asemenea maniera precum este Roma in zilele acestea. Si se pare ca toata chestiunea asta cu criza se invarte, mai nou, in jurul Italiei. Pentru ca toate masurile ce vor fi adoptate risca sa afecteze intr-un fel sau altul Italia – cea mai indatorata tara din UE.

La summit, domnului Berlusconi i s-a spus clar sa plece acasa si sa se intoarca peste trei zile cu un plan credibil de reforme. Chiar si Van Rompuy a spus dupa reuniune ca “unele state” ar trebui sa isi ia “angajamente concrete” in ceea ce priveste reformele structurale. “Si daca n-o vor face”, au intrebat ziaristii. “O VOR FACE”, a venit raspunsul prompt.

Chiar si chestiunea alocarii mandatelor la conducerea BCE a devenit cauza de disputa, cel putin intre Italia si Franta. Sarkozy a cerut ca reprezentantul Italiei sa faca loc unui francez, acum ca Mario Draghi ii va succede lui Jean-Claude Trichet. Dar italianul incapatanat nu se da scos afara in ruptul capului. Berlusconi a recunoscut: “Sarkozy a fost iritat. Eu i-am spus atunci, Si ce sa fac, sa-l omor?”. Odata, in vremuri bune, o asemenea replica l-ar fi ajutat pe Berlusconi. Acum insa, bufoneriile sale incep sa plictiseasca audienta europeana. Diseara, premierul italian va fi scos la tabla. Sa vedem daca si-a facut temele...