Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


“Misterul” Mitt Romney (Le Figaro)

mitt.jpg

“Misterul” Mitt Romney. REUTERS/Matt Sullivan

Presa europeană din această dimineaţă are ochii îndreptaţi către Statele Unite. Şi asta din cel puţin două motive : furtuna Isaac, care s-a transformat în uragan şi convenţia Partidului Republican,  care îl va introniza pe Mitt Romney drept candidat la alegerile prezidenţiale din noiembrie. Mitt Romney este de fapt un mister, spune cotidianul francez Le Figaro.

Cel care îl va înfrunta pe Barack Obama la alegerile de peste 70 de zile este în clipa de faţă aproape la egalitate în sondaje cu rivalul său. Dar – paradox – americanii îl simpatizează mult mai puţin pe Romney decât pe Obama. Astfel, în timp ce 51 % dintre americani îl găsesc pe Obama simpatic, doar 36 la sută pot spune acest lucru despre Romney, fost guvernator de Massachusets. Iar în Statele Unite, competenţa unui candidat e la fel de importantă ca simpatia pe care o degajă…. Şi Mitt Romney va încerca la convenţia republicană nu atât să arate că e competent, ci că e un om simpatic.

Problema e însă ca nu prea stii ce sa crezi despre Mitt Romney – e un om politic capabil, care se adaptează circumstanţelor sau un oportunist care schimbă poziţia în funcţie de cum bate vântul sondejelor ?

Iata câteva exemple de discurs contradictoriu : era considerat un moderat, şi-a radicalizat discursul pentru a-şi apropia ramura conservatoare a partidului. A apărat dreptul la avort – pentru ca apoi să promită numirea unor judecatori anti–avort la Curtea Supremă. A cerut controlul armelor de foc, acum e împotriva acestui control. În fine, e iniţiatorul unei reforme a legii sănătăţii în Massachusets foarte apropiată de cea realizată de Obama la nivelul Statelor Unite. Doar ca Romney promite acum că va abroga reforma lui Obama…

Pe de altă parte, remarcă analiştii, spiritul său analitic nu e diferit de cel al actualului preşedinte. La fel ca Obama, preferă să înfrunte problemele în loc să le evite. Şi, la fel ca Obama, prefera să se gândească mult înainte de a lua o decizie.

Liberation :  ”Hollande nu e un preşedinte normal, ci banal

Liberation revine asupra sondajelor de opinie care arată prăbuşirea cotei de popularitate a preşedintelui francez. ”Francois Hollande e deja nepopular ” ? se întreabă ziarul de stânga, după ce preşedintele a pierdut 11 puncte in numai o luna. ” Francois Hollande e într-un gol de aer ”, aşa cum se întâmplp uneori cu avioanele. Francezii au putut să vadă în această vară un preşedinte ”normal ”, care merge cu trenul sau care se bronzează pe plajă. Dar francezii nu asta înţeleg prin normalitatea preşedintelui. Cei mai mulţi dintre francezi înţeleg prin ”normal ”  un preşedinte care conduce ţara într-un mod sobru, nu unul care face lucruri banale într-o perioadă care numai banală nu este.

Un analist intervievat de Liberation consideră că ”Francois Hollande nu a comis însă nici o greşeală majoră. Dar există îndoieli destul de serioase legate de capacitatea sa de a actiona, de dimensiunea leadershipului ”. Puterea de la Paris dă impresia că e neputincioasă în faţa problemelor economice care ameninţă Franţa. Iar bugetul care va fi prezentat peste numai câteva săptămâni şi care va prevedea economii  de 30 de miliarde de euro, nu va reuşi să îmbunătăţească lucrurile…

Frankfurter Allgemeine Zeitung : ”Europa şi diferenţele care ne apropie ”

Site-ul Presseurop.eu  preia un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung, scris de scriitorul german Martin Walser. ”Adevărata comunitate europeană” se numeşte articolul şi vorbeste despre diferentele care ne apropie….Diferentele care ne apropie sunt cele culturale si mentale. Pentru ca europenii sunt diferiti, dar Europa are, ca nicio alta parte a lumii, o traditie inalta a invatarii si intelegerii transnationale.  Exista deja secole in spate in care s-au dezvoltat idealuri si sisteme de valori comune. Un exemplu este literatura germana, care a fost intotdeuna europeana. Holderlin in secolul al 18-lea, Nietzsche in secolul al 19-lea, faceau referire la Grecia in cartile lor. La fel de importante sunt Franţa, Anglia, Italia, Spania… încotro de îndrepti, literatura germana e vie acolo unde e europeana. Nu e germana decat dupa ce a fost infidela Germaniei. Din Madame Bovary luăm încurajarea pentru a îndrăzni să simţim, suferinţa o găsim la Strindberg, iar vraja copilăriei o aflăm de la Proust. Germania datorează atât de mult Europei, iar adevărata Europa e o comunitate de învăţare, bazată pe libera alegere si autodeterminare. Asta are Europa de oferit lumii.