Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Operaţiunea apărarea titlului: Scandal de plagiat în Guvernul german (Der Spiegel)

topteaser-crop-annette-schavan.jpg

Annette Schavan. sursa: augsburger-allgemeine.de

Ministrul Educaţiei şi Cercetării din Germania crede că, după analiza experţilor asupra lucrării sale de doctorat, toate acuzaţiile se vor dovedi nefondate. Cancelarul Angela Merkel a declarat că are deplină încredere în ministrul său, dar sprijinul politic n-o va ajuta pe Annette Schavan în caz de nevoie.

La conferinţa de presă susţinută în compania preşedintelui din Panama, reporterii nu erau prea interesaţi de oaspetele din străinătate. Ei vroiau să afle care e poziţia şefei Guvernului german în cazul scandalului de plagiat în care e implicat ministrul său al educaţiei. „Deplina încredere” e cea mai puternică susţinere pe care o poate primi Annette Schavan de la Merkel. Şi mai mult nici nu va primi. Cancelarul şi-a învăţat lecţia din cazul zu Guttenberg (fost ministru al apărării, demisionat după acuzaţii similare) când îşi permitea să aibă păreri despre acuzaţiile din 2011. Aşa că Angela Merkel ştie foarte clar că trebuie să fie reţinută.
Lucrarea incriminată datează din urmă cu 32 de ani.

Problema doamnei Schavan este că ea singură şi-a ridicat ştacheta extrem de sus. Când zu Guttenberg o anunţa prin SMS pe Merkel de demisia sa, Schavan era prima care îl citea din mâna cancelarului. Presa nu a uitat acel zâmbet maliţios al ministrului educaţiei care avea să se distanţeze prima de colegul ei de la apărare. În final, „deplina încredere” nu va însemna nimic. Dacă Universitatea Heinrich Heine din Duesseldorf îi va retrage titlul, ministrul Schavan va deveni fost ministru.

O demisie va însemna probleme pentru Angela Merkel în contextul alegerilor de anul viitor. O reformare a cabinetului nu ar da bine în ochii electoratului. Nici opoziţia socialdemocrată nu se manifestă deocamdată. Schavan nu are cine ştie ce rezultate aşa că adăugând şi scandalul plagiatului ar fi oponentul ideal în campania de anul viitor. Deocamdată, Schavan le este tuturor încă de folos. Dacă se va dovedi că a furat însă, verdictul e clar: ‘raus!

Mitul taxei de 75% (Le Monde)

Legea finanţelor publice ajunge azi în dezbaterea Adunării Naţionale franceze. Cota de impozitare de 75% pe marile venituri este una din prevederi, alături de o nouă cotă progresivă de 45% pentru veniturile de peste 150.000 euro din care Guvernul aşteaptă încasări de 320 milioane la buget.

75% impozit – sună îngrozitor. Dar se cer nişte clarificări. În primul rând, reglementarea juridică a acestei măsuri va lua forma unei taxe de solidaritate aplicată persoanelor care câştigă peste 1 milion Euro din activităţi derulate individual. Baza de impozitare nu este calculată nici la nivelul firmelor nici la nivelul gospodăriilor familiale. Dacă s-ar fi adăugat impozitul pe venit şi taxa specială de 3% de solidaritate intrată în vigoare în 2011, nivelul taxării ar fi ajuns la 90%.
Aşa că socialiştii la putere în Franţa au modificat legislaţia în aşa fel încât ea să ajungă la un cuantum de impozitare total de 75%. Cine va fi afectat de această măsură? În total e vorba de 1881 de persoane care câştigă în medie 1,812 milioane Euro brut anual fiecare. Venitul estimat la buget este de 210 milioane Euro.

Suma nu este nici pe departe una colosală, ba e chiar mai mică decât încasarea estimată din cota de 45% pentru venituri peste 150.000 Euro. Aceasta din urmă se doreşte a aduce 320 milioane Euro în vistieria franceză. Vorbim aşadar de măsuri simbolice, cum de altfel au fost şi anunţate dintotdeauna de candidatul Hollande. Mai mult, cota de 75% a fost şi plafonată în termeni absoluţi, astfel încât cei care câştigă, de exemplu, peste 10 milioane Euro anual să nu aibă de-a face cu un impozit care, practic, să le confişte averile. Un efect posibil şi neconstituţional.

Umbra deasupra campaniei electorale (New York Times)

Diseară, cei doi candidaţi la şefia Casei Albe vor avea o nouă dezbatere televizată. Dacă luăm ca exemplu prima lor confruntare, dar şi pe cea a vicepreşedinţilor, atunci nimeni nu va sufla o vorbă despre dezastrul financiar iminent care ameninţă SUA şi nimeni nu va recunoaşte că indiferent de declaraţiile din campanie, politica noii administraţii va depinde de evoluţiile dintre ziua alegerilor şi cea a inaugurării.

Dacă ar câştiga Mitt Romney, republicanii spun că ei ar amâna deadline-ul de la finele anului pentru o înţelegere în chestiunea reducerii deficitului bugetar. Altfel, ar intra în vigoare tăieri automate de cheltuieli care ar îngenunchia America. Să zicem că pieţele şi democraţii ar fi de acord. Atunci Romney ar trebui să navigheze perioada respectivă la fel ca Obama înainte de jurământ: atunci democratul scria un plan de salvare a sectorului financiar în timp ce George W. Bush încă mai stătea în Biroul Oval. Experienţa ne arată însă că democraţii nu sunt de acord cu planurile republicanilor de reducere a deficitului.

Obama, în caz că ar câştiga, nu ar avea nici el o viaţă uşoară. Ar trebui să scoată de la naftalină planul său de reducere a deficitului care se bazează pe creşteri de taxe, în principal. Lucru cu care republicanii oricum nu au fost de acord. Investiţii publice ar fi cealaltă soluţie, pe care Obama o promovează intens în campanie. Dar surse bugetare nu are fără taxe. Bătălia se anunţă cel puţin interesantă. Victima ar putea fi însă America însăşi.

 
Revista presei internaţionale cu Laurenţiu Colintineanu