Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Orban distruge cultura statului de drept (Die Welt)

Majoritatea guvernamentală din Ungaria a votat în Parlament modificări extrem de controversate ale Constituției. Competențele Curții Constituționale au fost reduse atât de mult încât instituția devine inutilă.

E drept că democrațiile se mișcă extrem de lent, uneori chiar exasperant de încet. Dacă ne uităm cu ochi îngăduitori către Budapesta, schimbările făcute de Viktor Orban din 2010 încoace ar putea părea o tentativă de a da țării sale în sfârșit stabilitatea de care are nevoie. Nici nu e greu de înțeles pentru că țările estice nu au pășit în paradisul occidental după căderea comunismului, ci au traversat o perioadă de tranziție ai cărei câștigători au fost, de cele mai multe ori, tot vechii stăpâni. Dar modalitatea în care acționează astăzi decidenții maghiari este în contradicție cu principiile pentru care lupta odinioară tânărul Viktor Orban.

Premierul maghiar a părăsit demult liga luptătorilor pentru pluralism și libertate. Faptul că a redus competențele Curții Constituționale echivalează cu desființarea acesteia. Faptul că judecătorii nu vor mai putea face referire la Constituția de dinainte de 2012 echivalează cu distrugerea unui principiu: acela că statul de drept este o construcție de tradiție, nu una de făcut în demers revoluționar. Democrația este arta dureroasă a compromisului. Opoziția la o guvernare nu este un lux, ci o datorie.

Era mistică a Papilor ar putea fi istorie (Washington Post)

Conclavul papal a creat de-a lungul istoriei figuri mistice, bărbați transformați prin vot în succesorul Sfântului Petru. De data aceasta, observatorii internaționali sunt de părere că urmașul lui Benedict al XVI-lea va moșteni un tron demistificat de scandaluri și demisia Suveranului.

Pentru cei mai devotați credincioși, figura Papei avea o influență aproape supranaturală. Dar nu numai pentru ei. Să ne gândim la momentul în care Papa Ioan Paul al II-lea a cerut un sfârșit al comunismului în Europa de Est. Astăzi însă, instituția papală este readusă cu picioarele pe pământ de o demisie fără precedent, de scandaluri de abuzuri sexuale și de dezvăluiri de corupție.

Deși negocierile dinaintea conclavului papal au fost ținute secrete în aceste zile, bârfa din Cetatea Sfântă ne dă de înțeles că alegerea noului Papă va fi un conflict deschis între Curia Romană (hotărâtă să mențină status quo-ul) și reformiștii care vor o mână forte capabilă să schimbe lucrurile în Biserica Catolică. Dar indiferent de cine va câștiga această bătălie, natura funcției papale ar putea să se fi schimbat deja prin demisia lui Benedict. Gestul pare să contrazică ideea alegerii divine a unui suveran care să servească Biserica pentru tot restul vieții în tronul Sfântului Petru. Unii cardinali ar vrea chiar ca primul gest al noului Papă să fie o promisiune de a sta în funcție până la sfârșitul zilelor.

E greu de crezut că asta se va întâmpla. Mai degrabă am putea asista la nașterea unui nou concept de papalitate modernă. Să vedem un Suveran Pontif care va fi un fel de general manager. Și o presiune constantă asupra acestuia de a avea rezultate sub amenințarea schimbării.

Operațiunea din Mali rostogolește capete în Franța (Le Figaro)

Trei responsabili ai dosarului militar francez din Sahel au fost înlocuiți în mod brutal. Este o decizie fără precedent în istoria conflictelor armate la care a participat Franța.

Decizia lui Laurent Fabius de a face curățenie în aparatul diplomatic francez care se ocupă în mod direct de țările din Sahel a șocat administrația. Ultimul concediat este chiar un director din Minsterul de Externe responsabil direct de Mali. Anterior, alți doi oficiali au fost trimiși acasă sau la posturi peste hotare, unul chiar din cauza unei lipse de compatibilitate de dispoziție cu ministrul. Vorbim așadar de plecări forțate – oficial toate au fost demisii pe motive personale. În acest context, diplomații francezi se întreabă care este, de fapt, rolul lor în gestionarea misiunii franceze din Africa și, mai general, care este rolul lor în noua administrație.

Semne de întrebare ridică și o declarație din iulie 2012 a ultimului director debarcat din minister. El vorbea la o conferință din iulie 2012 despre corupția endemică din Mali și despre o democrație de fațadă în această țară. Deși declarația a fost ștearsă de pe multe site-uri franceze ea mai poate fi găsită pe YouTube. Și pune mari probleme pentru întreaga motivare a strategiei franceze din Mali. Mai mult, de când e în funcție, Francois Hollande a avut grijă să suplimenteze aparatul diplomatic din Africa anglofonă, nu în cea francofonă unde are staționate trupe.

Revista presei internationale cu Laurentiu Colintineanu