Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pactul fiscal european, deja ameninţat? (Le Figaro)

În Franţa, Le Figaro constată că de-abia născut, Pactul fiscal european e deja ameninţat. De ce? Sunt cel puţin două ameninţări.

Prima ameninţare se numeşte Germania. Berlinul a refuzat să mărească sumele din fondul de salvare european, asa cum o cerusera Washingtonul si Fondul Monetar International.  Angela Merkel e fragilizata de criticile din coalitia sa si s-a saturat sa treaca interesele zonei euro inaintea intereselor pe termen scurt ale contribuabililor. Cea de-a doua amenintare e Irlanda, care a anuntat ca va organiza un referendum asupra pactului bugetar.  Un vot care se anunta delicat. Irlandezii sint foarte sensibili la chestiunile de suveranitate si ca urmare nu apreciaza deloc armonizarea fiscala propusa de Paris si Berlin, care pentru ei se va traduce prin cresterea impozitelor. Dar, daca resping textul, asta inseamna ca vor renunta la benefiiciile fondului de salvare de care Dublinul profita déjà.  Oricum, conchide Le Figaro, cele doua vesti nu sint de bun augur inaintea summit-ului european din acest week-end.

 

Si cu solidaritatea cum ramane, se intreaba Financial Times, apropo de ce se intampla zilele acestea in Europa. Solidaritatea este pe cale de disparitie, oare ?

 

Britanicii de la Financial Timesc remarca, nu fara condescendenta, ca unele cuvinte sint proprii vocabularului europenilor continentali. Nu ii auzi pe britanci sau americani vorbind despre solidaritate. Expresia apartine unui tip de capitalism imbibat de consensuri. Dar acest cuvant incepe sa dispara si din vocabularul continentalilor. Si totusi – spune ziarul – sint multe motive pentru care natiunile europene sint mai bine impreuna decat singure. Cel mai evident e ca pentru a avea un cuvant de spus in lumea de azi, Germania, Franta sau Marea Britanie singure nu valoreaza prea mult. Celalalt e legat de pacea de pe continent. Istoria a aratat ca atunci cind tarile europene nu actioneaza impreuna, atunci actioneaza una impotriva celeilalte.  E de reflectat, deci.

 

« Declinul visului american » – asa se numeste un articol din Le Monde, care comenteaza un raport prezidential despre starea economiei americane.

 

Un raport nu lipsit de o oarecare poezie, deoarece la pagina 177 gasim « curba lui Gatsby magnificul » dupa celebrul roman al lui Francis Scott Fitzgerald. Aceasta formula ascunde insa o constatare neplacuta : Statele Unite nu numai ca au diferente enorme intre bogati si saraci, dar imobilismul social e si el foarte mare, mai mare chiar decat in Vechea Europa. Cu alte cuvinte, un om care se naste sarac, are foarte putine sanse sa isi realizeze « visul american ».  Una dintre responsabilitati o poarta sistemul educativ american. Un studiu publicat de New York Times arata ca diferenta de performanta dintre studentii bogati si cei saraci a crescut cu 50 % incepand cu anii 80. Mai mult decat originea rasiala, banii sint cei care fac diferenta in scoala.

O alta constatare e ca incepand cu anul 2000, americanii sint din ce in ce mai prost platiti, in timp ce intreprinderile au din ce in ce mai multe beneficii.  Ziarul remarca faptul ca nu e intamplator ca acest raport e publicat in an electoral. Democratii au astfel noi argumente pentru a cere o fiscalitate care sa redistribuie mai bine veniturile. Chiar daca – pentru asta – cocheteaza cu populismul.

Revista Presei Europene cu Luca Niculescu