Premierul François Fillon nu vrea excese în lupta contra imigraţiei

Premierul francez François Fillon încearcă să calmeze spiritele în chestiunea evacuării şi expulzării romilor. Opinia publică se pare că nu sprijină Executivul francez, iar unul din scopurile măsurilor luate era tocmai acela al refacerii popularității dreptei în perspectiva alegerilor din 2012.

„Premierul nu vrea nici laxism, dar nici excese în lupta contra imigraţiei”, titrează pe prima pagină cotidianul proguvernamental Le Figaro.

„Imigraţia clandestină nu trebuie să fie instrumentalizată”, a declarat premierul Fillon pentru Le Parisien. Această ieşire la rampă a premierului François Fillon îi linişteşte pe mulţi comentatori, căci lipsa de reacţie a premierului în dosarul romilor îi făcuse să creadă că şi acesta va face obiectul remanierii din octombrie. Premierul a ţinut să precizeze că tradiţia de ospitalitate franceză trebuie să meargă mână în mână cu respectarea legilor.

„Intervenţia premierului francez, scrie cotidianul economic Les Echos, survine pe fondul prăbuşirii cotei de încredere a executivului în rândul catolicilor practicanţi, care constituie baza electoratului dreptei, dar şi a unor noi critici, de această dată din partea Consiliului Europei”.

Chestiunea unui posibil divorţ între Nicolas Sarkozy şi electoratul catolic este tratată in editorialul din Le Monde: „Dezamăgirea cea mare pe care a provocat-o catolicilor francezi preşedintele Sarkozy a fost aceea de a lăsa impresia că face parte din comunitatea catolică”. În 2004, preşedintele Franţei declara răspicat în cartea sa Republica şi religiile: „Mă recunosc membru al comunităţii catolice”. Apoi în 2007, în calitatea sa de canonic al Bazilicii San Giovanni di Laterano de la Roma, preşedintele francez vorbea despre „rădăcinile creştine ale Franţei” şi făcea apel pentru o laicitate pozitivă. Acum însă Papa Benedict şi episcopii francezi consideră că preşedintele mai trebuie să facă progrese în materie de respect a valorilor creştine.

Şi alte publicaţii tratează despre romi. „Romii pentru tonţi: zece chestiuni pentru a înţelege dosarul care destabilizează guvernul” este titlul articolului din France-Soir, un articol pedagogic în care se pleacă de la cuvintele romi, ţigani, nomazi.

Propun să trecem la un alt subiect: Germania merge din ce în ce mai bine, dar cancelara Angela Merkel nu beneficiază în privinţa cotei de popularitate.

De acest subiect se ocupă Le Monde. Cancelara germană a trecut cu succes toate problemele: criza economică şi financiară, ajutorul dat Greciei, susţinerea monedei comune euro. Acum economia germană merge din plin, încrederea germanilor în economia ţării a crescut, iar numărul şomerilor, de la preluarea ultimului mandat de cancelar, a scăzut de la 5 milioane la 3.

Dacă ar fi să ne luam după săptămânalul german Der Spiegel, apărut pe 23 august, în privinţa exporturilor de produse industriale, Germania are numai un singur rival pe piaţa mondială: China. Şi totuşi electoratul nu ar mai vota cu acelaşi entuziasm coaliţia condusă de Angela Merkel. Partidul cancelarei ar trece de la aproape 34%, cât a obţinut în 2009, la 30%. Cât îi priveşte pe liberali care obţinuseră peste 14%, acum sunt creditaţi cu numai 5%. Şi totuşi cancelara a decis să meargă înainte cu reformele, căci deşi cota de popularitate este în scădere, totuşi diviziunile din sânul opoziţiei, dintre social-democraţi şi verzi sunt practic insurmontabile.

Revenim la actualitatea franceză, căci asistăm la un fenomen nou: întreprinderile franceze îşi repatriază producţia.

La Croix se ocupă de un fenomen care se produce în Franţa: relocalizarea întreprinderilor. „Noile atracţii pentru Made in France” este titlul dosarului semnalat cu litere mari pe prima pagină. Întreprinderile încep să-şi repatrieze producţia în Franţa, mai ales pentru a garanta produse de calitate. Fenomenul priveşte pentru moment câteva zeci de companii franceze care îşi delocalizaseră producţia în China. Acestea au constatat că produsele nu mai au aceeaşi calitate şi din acest punct de vedere câştigurile nu sunt potrivit aşteptărilor. Aceasta a fost principala motivaţie care le-a determinat să revină în Franţa, este drept că şi băncile acordă credite foarte avantajoase pentru cumpărarea unor echipamente industriale care să reducă costurile de producţie. Altă problemă care a determinat companiile franceze să revină în patrie: termenele de livrare. Deşi în ţările emergente se merge pe producţii foarte mari, totuşi termenele de livrare nu prea sunt respectate, iar acest lucru minează încrederea clienţilor. Pentru a echilibra costurile legate de producţie, întreprinderile franceze repatriate mizează pe inovaţie şi cercetare.