Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Prietenul meu, anti-democratul (Spiegel)

Socialdemocraţii şi conservatorii germani au probleme cu membrii controversaţi ai familiei lor politice. În cazul României, socialiştii dovedesc o uimitoare reţinere. La fel cum o făceau conservatorii în cazul Ungariei.

 

Cancelarul german demonstrează un interes deosebit pentru România. Vorbeşte la telefon cu preşedintele suspendat, apoi îl convoacă pe ambasadorul României la Berlin şi îi transmite că Germania vede ameninţată separarea puterilor în statul român. Şi faptul că această întâlnire este comunicată public este o raritate. Se pare că Angela Merkel are un interes vădit în a face cât mai cunoscută poziţia intransigentă faţă de România.

Victor Ponta ne arată cum n-ar trebui să se comporte un democrat cuminte. Dar prietenii săi de partid sunt surprinzător de reţinuţi. Unele critici au apărut din partea socialdemocraţilor germani, dar mult prea cuminţi. Vedem că România nu este un subiect plăcut pentru stânga germană. Dar ezitarea socialiştilor germani nu este specifică partidului lor. Şi conservatorii se manifestau la fel atunci când prietenul Viktor Orban derapa în Ungaria. Despre Silvio Berlusconi aţi auzit ceva? Nimic! La fel şi în cazul discursurilor naţionaliste ale fraţilor Kaczynski în Polonia.

Poate putem argumenta că reţinerea în a da peste degete propriilor colegi de partid european înseamnă o mai mare integrare a Europei. Şi poate că percepţia selectivă a realităţii va avea ca efect secundar reducerea deficitelor de identitate pentru cetăţenii Europei. De asta Uniunea are oricum nevoie.

Premierul român face echilibristică între Bruxelles şi propria majoritate (La Croix)

Şeful Guvernului de la Bucureşti nu va uita prea repede ultima sa excursie la Bruxelles. În timp ce el dă asigurări că România respectă statul de drept, majoritatea sa parlamentară face orice să-l demită pe preşedinte.

Există multe semne de întrebare legate de conflictul politic de la Bucureşti, dar cel mai mare este acela legat de modificarea legii referendumului. Victor Ponta a asigurat la Bruxelles că scrutinul va fi organizat conform deciziei CCR. La Bucureşti pare însă să fi uitat de acel angajament. Ponta este un politician balcanic. Practică un discurs dublu care demonstrează că presiunea majorităţii politice din România este mult mai mare decât cea exercitată de la Bruxelles.

Dacă adăugăm şi discursul preşedintelui interimar Crin Antonescu, în care a subliniat că România nu are de ce să ia ordine din afara ţării, atunci ne putem da seama lesne de ce subiectul aderării la Schengen devine un mijloc de presiune.

România se teme pentru aderarea la Schengen (Stern)

Guvernul român este îngrijorat de efectele scandalului politic care acaparează întreaga ţară. Cel mai probabil, aderarea României la spaţiul Schengen de liberă circulaţie va fi amânată.

Titus Corlăţean este ministrul Justiţiei şi ştie că de raportul de monitorizare pe Justiţie al Comisiei Europene va depinde eventuala aderare a României la acordul Schengen. Documentul este aşteptat miercuri. Până atunci, Corlăţean se teme că raportul MCV va conţine şi o dimensiune politică ce se va referi la actualul conflict de la Bucureşti. Unele state, în opinia ministrului, se vor folosi de aceste concluzii politice pentru a îngreuna accesul României la spaţiul de liberă circulaţie.

România ilustrează limitele puterii UE (Financial Times)

Promisiunile verbale par a nu mai avea greutate în Europa. Există îngrijorări extinse că Victor Ponta nu îşi va respecta angajamentele de reconfirmare a principiilor democratice în România.

Întrebarea “Ce-i de făcut în cazul României” dezvăluie o dilemă mai mare pe care Europa o are în prezent. Este vorba de relativa lipsă de putere a UE atunci când într-un stat membru trebuie apărate principiile statului de drept. Istoria ne aduce aminte că UE a fost creată cu puteri reduse de intervenţie în chestiuni juridice naţionale. Dar asta înseamnă şi că, în virtutea unor evoluţii recente îngrijorătoare, comunitatea are nevoie de noi mijloace de acţiune pentru a proteja valorile sale fundamentale.

Deocamdată, la Bruxelles ar putea fi decisă doar utilizarea articolului 7 din Tratat, care prevede posibilitatea suspendării dreptului de vot al unui stat membru. Opţiunea “nucleară” este însă mult prea dură. Uniunea are nevoie de modalităţi mai moderate de acţiune. Adevărat că în cazul României ar mai exista cele două variante pe Justiţie şi spaţiul Schengen, dar este greu de crezut că Victor Ponta va pleca urechea la aceste ameninţări. Deocamdată, interesele sale interne sunt mult mai mari decât cele externe ale ţării sale.