Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Putin revendică victoria în alegerile din Rusia (Le Monde)

putin-revendica-victoria-alegerile-rusia-le-monde.jpg

Partizanii lui Vladimir Putin s-au adunat în centrul Moscovei, după alegerile prezidenţiale (Foto: Reuters/Mikhail Voskresensky)

63,42%, atât ar fi întrunit Vladimir Putin din voturile valabil exprimate la prezidenţialele de duminică din Federaţia Rusă. Şeful său de campanie a declarat după anunţul Comisiei Electorale că este evident pentru toată lumea că nu va mai avea loc un al doilea tur de scrutin.

A fost preşedinte al Federaţiei Ruse din 2000 până în 2008 şi singurul lucru ce l-a împiedicat să continue a fost Constituţia. I-a trebuit o pauză în care s-a jucat de-a premierul, dar nimeni nu poate contrazice afirmaţia că în această perioadă tot Vladimir Putin a fost omul forte al Rusiei. Şi acum începe un nou mandat de şef al statului, de data aceasta de şase ani. În mod evident, contracandidaţii lui Putin au contestat rezultatul. Ghenadi Ziuganov a afirmat că a avut loc un scrutin al al hoţilor, absolut necinstit. Liberalul Vladimir Rijkov a spus şi el că alegerile ar fi fost nelegitime. Dincolo de aceste declaraţii, 100.000 de oameni s-au strâns duminică în apropierea Kremlinului pentru a sărbători victoria lui Putin care a spus cu lacrimi în ochi că a câştigat în luptă dreaptă.

 

Noul-vechiul număr 1 al unei Rusii schimbate (Die Welt)

 

Vladimir Putin devine, re-devine, aşadar preşedinte al ţării sale. Dar oricât de paradoxal ar suna, acest vot poate reprezenta sfârşitul sistemului Putin în Rusia.

Să-l ignorăm puţin pe Dmitri Medvedev, pentru că aşa este normal, şi să privim realitatea în faţă. Putin îi succede tot lui Putin la Kremlin. Dar sistemul pe care el îl reprezintă şi-a epuizat utilitatea şi sensul existenţial. Până astăzi, contractul social rusesc se baza pe creşterea bunăstării prin creşterea preţurilor la petrol. În urmă cu 12 ani, ţiţeiul se vindea cu 8 dolari butoiul, astăzi preţul a crescut de 10 ori.

Tot azi, cine merge de la aeroport către Moscova stă blocat în trafic pe o autostradă cu 12 benzi şi vede reclame numai la produse occidentale şi magazine cu iz de ciupercărie după ploaie. Astăzi, Rusia are o clasă mijlocie care trebuie luată în serios şi care s-a săturat de corupţia omniprezentă. Federaţia are o generaţie tânără curioasă să descopere lumea şi care se foloseşte de mediile digitale de comunicare pentru a se eschiva de controlul statal.

Şi totuşi să nu demonizăm Rusia lui Putin. Este în continuare un regim brutal, dar nici pe departe nu seamănă cu vremurile lui Boris Ielţîn. Vladimir Putin se află acum în momentul în care schimbarea îl strânge cu uşa. Noul preşedinte va trebui să fie altfel decât cel vechi.

 

Sfârşitul Putinismului la Moscova (Washington Post)

 

Nimeni nu avea vreun dubiu apropo de rezultatul votului din Rusia. Întrebarea fierbinte ce se pune începând de astăzi este însă cât anume va rezista Putin în funcţie şi dacă va reuşi să ducă la capăt un nou mandat de şase ani?

Este interesant să observăm cum autocraţi din întreaga lume încep să realizeze care anume este sursa presiunii crescânde la adresa lor. Chiar Vladimir Putin scria într-un editorial găzduit de Washington Post că „societatea rusă este complet diferită faţă de momentul de turnură de la finele secolului 20. Oamenii devin mai influenţi, mai educaţi şi mai pretenţioşi”, scria fostul preşedinte, fostul premier şi actualul preşedinte reales la Moscova. Cu alte cuvinte, clasa de mijloc a Rusiei nu va mai tolera excluderea din viaţa politică timp de alţi 10 ani, aşa cum s-a întâmplat în deceniul trecut. O demonstrează zecile de mii de oameni care au denunţat fraude la alegerile parlamentare de anul trecut.

Cum se va petrece însă această schimbare inevitabilă? Putin ar putea deveni un nou Gorbaciov, dar şi un nou Mubarak. Judecând după tonul din campania electorală, Vladimir Putin nu pare omul schimbării din interior. Aşa că întrebarea „Cât va rezista, de fapt, în funcţie?” este cât se poate de legitimă.

 

Reducerea birocraţiei cere fapte, nu vorbe (The Telegraph)

 

Persistenţa cu care politicienii introduc legi care afectează creşterea economică este pe cât de perversă pe atât de depresivă. Dacă o vor mai ţine tot aşa, Marea Britanie ar putea pierde locuri de muncă într-o perioadă în care are nevoie disperată de ele.

Ne-am gândi că o coaliţie între cosnervatori şi liberali ar însemna automat reducerea birocraţiei. Dar ce să vezi?! În realitate înseamnă fix pe dos. Guvernul Cameron introduce lege după lege (NB emanată din laboratoarele Comisiei Europene) care are efecte dezastruoase asupra mediului de afaceri.

Un exemplu: Conform UE, companiile vor trebui să ofere angajaţilor zile în plus de concediu dacă se întâmplă ca aceştia să se îmbolnăvească în timpul perioadei legale de concediu. La auzul acestei veşti, unul din giganţii din sectorul de asigurări a anunţat că ia în considerare relocarea afacerii în Hong Kong. Dezastru, cu alte cuvinte, pentru că vorbim de mii de locuri de muncă potenţial pierdute şi acesta ar fi doar începutul.
Ciudată atitudine a unui guvern care strigă în gura mare că prioritatea sa ar fi creşterea economică. Şi atunci de ce să ne mirăm că acel guru britanic adus de guvern special ca să reducă birocraţia tocmai şi-a dat demisia şi a plecat în California?...

 

Discursul vaginal al republicanilor (Washington Post)

 

Dacă luna martie este recunoscută drept cea a femeilor atât în SUA cât şi în lumea întreagă, republicanii americani au o modalitate extrem de neobişnuită de a le sărbători pe doamne. În campania electorală, conservatorii arată un interes brusc pentru părţile genitale feminine.

Joi, Senatul american a votat pentru un amendament care prevede ca angajatorii să poată refuza acoperirea costurilor generate de măsuri contraceptive sau avorturi prin asigurarea medicală, dacă acea companie are obiecţii morale pe acest subiect. Nu este singura lege care se referă la contracepţie şi întrerupere de sarcină, săptămâna trecută au mai existat şi alte documente promulgate la nivel de state.

Protestele nu s-au lăsat aşteptate şi au avut loc la toate nivelele societăţii americane. O senatoare din Oklahoma, de exemplu, a apărut la lucrările legislativului regional cu o pancartă pe care se citea „Nu vreau statul la mine în pântec. Dacă aş fi vrut aş ... un senator”. În America se vorbeşte din ce în ce mai des despre războiul republicanilor cu femeile. Numai că în contextul campaniei electorale de anul acesta, se pune o întrebare foarte pragmatică pentru republicani: ei oare nu ştiu că femeile votează şi ele?

Revista Presei Europene cu Laurenţiu Diaconu-Colintineanu