Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Recesiunea europeană ajunge în Germania (Sueddeutsche Zeitung)

A fost cea mai proastă lună mai din istoria indicelui bursier german DAX. Ştirea aceasta se adresează şi celor cărora bursa le este perfect indiferentă în mod normal pentru că ne arată cum criza economică atinge, mai nou, şi miracolul economic german.

 

A fost o iluzie să credem că Germania va înregistra recorduri conjuncturale în timp ce la stânga şi la dreapta partenerii europeni cad unul după altul în genunchi în faţa crizei. Căderea indicelui DAX sub pragul de 6000 de puncte, cel mai scăzut în cei 25 de ani de existenţă a acestui indicator bursier, ne arată că iluzia germană tocmai a fost spulberată. E un semnal de alarmă pentru toţi politicienii care încă nu au înţeles că toate sentimentele de nesiguranţă care bântuie economia reală trebuie eliminate.

Cine vrea să-şi facă un tablou complet trebuie să privească însă şi dincolo de Europa. Dacă şomajul german va rămâne la acest nivel scăzut, decid nu numai cumpărătorii din Franţa şi Italia, ci şi cei din China sau Brazilia. Şi veştile proaste vin şi din ţările în dezvoltare din Asia şi America de Sud. India, de exemplu, creşte mai încet decât media ultimilor 10 ani. Iar efectele crizei se vor ţine lanţ.

Austeritatea n-a funcţionat niciodată! (The Guardian)

Şi nu ne referim numai la criza actuală. Istoria ne arată că tăierea de bugete a condus întotdeauna la recesiune.

Tabloul economic mondial nu arată bine deloc. Dincolo de Grecia şi Spania, Marea Britanie intră în curând în al treilea trimestru de contracţie a economiei, iar marile motoare economice Brazilia, India şi China cresc şi ele extrem de încet. Altă mare problemă e şomajul. Estimările OIM arată că 60 de milioane de persoane au rămas fără loc de muncă în toată lumea din cauza acestei crize.

Oferta de remedii este arhicunoscută. Reducerea deficitelor prin tăierea de cheltuieli (în special pe asistenţă socială), reducerea de impozite şi de birocraţie pentru a stimula investiţiile celor bogaţi şi flexibilizarea condiţiilor de muncă. Şi în ciuda dovezilor istorice, guvernele insistă pe acest trend. Criza din 1982 a ţărilor în dezvoltare, cea din 1994 din Mexic, 1997 în Asia, 1998 în Brazilia şi Rusia şi 2002 în Argentina – câte crize să mai enumerăm pentru a demonstra că austeritatea a eşuat şi este falimentară şi azi. La fel este şi cazul investiţiilor celor bogaţi: Din 1980 încoace, trendul a fost unul negativ spre deosebire de cele trei decenii anterioare când impozitele pentru acest segment erau mult mai mari. Nici cheltuielile cu protecţia socială nu dau rezultate, este evident că ţări precum Norvegia sau Suedia au crescut mult mai rapid decât SUA, de exemplu, în ciuda teoriei asistenţei sociale.

Ne putem întreba aşadar dacă liderii noştri sunt nebuni?! Asta conform definiţiei lui Einstein care spunea că nebunia este „să faci acelaşi lucru din nou şi din nou, dar să aştepţi rezultate diferite”. Cert e că trebuie să alegem ce fel de societate ne dorim. Putem alege şi una în care jumătate din tineri sunt şomeri doar de dragul unui deficit bugetar de 3% în loc de 9%. Dar alegerea trebuie să fie una conştientă, nu una implicită.

Deontologie: deputaţii francezi, puşi sub supraveghere (Le Figaro)

Parlamentarii francezi aleşi acum în luna iunie vor trebui să completeze o declaraţie de interese şi să respecte un cod deontologic adoptat anul trecut. Culmea e că în caz de lipsă nu e prevăzută nicio sancţiune.

E o mică revoluţie la Palatul Bourbon. Deputaţii să scrie negru pe alb despre activitatea lor profesională, despre posturi de consultant sau participaţii financiare la diferite companii. De asemenea, e nevoie de informaţii şi despre legăturile celor apropiaţi cu sectorul privat. În fine, deputaţii mai trebuie să declare şi orice călătorie sau cadou peste valoarea de 150 Euro ce le-ar fi oferită. Până acum, parlamentarii francezi trebuiau să completeze doar o declaraţie de avere.

În teorie, totul e bine. Practica îi omoară însă şi pe francezi. Nu există niciun mecanism de sancţiune pecuniară sau disciplinară în cazul în care declaraţia lipseşte sau codul deontologic este încălcat. Mai mult, declaraţiile de avere şi cele de interese nu vor fi publicate pentru că, nu-i aşa, sfera privată e sfântă.