Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Reformele stagnează în România şi Bulgaria (New York Times)

De când cele două ţări au aderat la UE, ele au fost sub atenta supraveghere nu numai din partea UE, ci şi a Europol – agenţia europeană de poliţie.

Statele occidentale ştiau foarte clar că, la momentul 2007, niciuna din ţări nu era pregătită pentru aderare. Şi nici măcar nu ar fi fost greu să afle dacă n-ar fi ştiut. Era de ajuns să citească rapoartele Comisiei Europene care descriau corupţia endemică, reţelele de crimă organizată şi slăbiciunea sistemului juridic. Totuşi, ideea a fost că mai bine permitem României şi Bulgariei să adere la UE decât să le păstrăm în afara clubului şi să riscăm progrese şi mai lente decât până atunci.

Din 2007 încoace, Bucureştiul şi Sofia au depus eforturi pentru a combate flagelul corupţiei. Raportul CE de săptămâna trecută arată însă că, per total, tabloul este în continuare mizerabil. Se dovedeşte că Executivul european a subestimat deficienţele sistemice moştenite din perioada comunistă şi chiar de dinaintea ei. Poate ar fi fost de aşteptat ca o nouă generaţie de tineri politicieni să se rupă de metehnele trecutului şi să asigure progresul politic al celor două state. Din păcate, recentele evoluţii din România avându-l în prim plan pe tânărul prim ministru Victor Ponta ne demonstrează că nu este întocmai aşa.

Şi ce n-a funcţionat în cazul României şi al Bulgariei? Păi, în primul rând, schimbarea culturii politice – realizată în Occident pe perioada a câteva decenii – nu se poate face doar prin simpla adoptare a unor elemente legislative. E nevoie de implementarea lor şi acest lucru ia mult mai mult timp. Spre deosebire de alte state din Estul Europei care au reuşit să progreseze mai repede, România şi Bulgaria nu au avut nici o disidenţă puternică în perioada comunistă şi nici nu s-au decis să deschidă arhivele Securităţii atât de rapid.

România, în linie dreaptă către referendum (AFP)

Pe 29 iulie, românii vor trebui să decidă dacă sunt de acord cu demiterea din funcţie a preşedintelui de centru-dreapta, acuzat de majoritatea de centru-stânga că ar fi încălcat Constituţia. Elementul cheie al acestui scrutin va fi participarea la vot.

France Presse publică şi rezultatele unui sondaj de opinie, dar conform regulilor impuse de CNA, presa românească nu are voie să vehiculeze aceste cifre în spaţiul public. Suficient să spunem că datele publicate de AFP concordă cu majoritatea sondajelor ajunse şi în posesia RFI România.

Cert e că, indiferent de rezultat, referendumul nu va fi validat decât dacă la vot nu vor participa minimum 9,1 milioane de persoane din alegătorii înscrişi pe listele electorale. Analiştii estimează că pragul va fi greu de atins într-o ţară în care nemulţumirea este generalizată faţă de clasa politică. Pragul minim de participare a fost impus de Curtea Constituţională şi, după încercări multiple de a-l elimina, USL se vede nevoită să ducă o luptă aprigă pentru a convinge românii să iasă la vot.

Au fost luate şi măsuri concrete care se referă la programul prelungit de vot de la 7:00 la 23:00 sau instalarea a circa 50 de secţii de vot în hotelurile şi restaurantele de pe litoral pentru ca românii aflaţi în vacanţă să poată vota mai uşor. De partea cealaltă, PDL îşi concentrează campania mai degrabă către ideea boicotării referendumului decât către a cere românilor să voteze „NU”.

Falimentul Greciei ar costa Germania 45 de miliarde Euro (Die Welt)

Dacă FMI va decide să nu mai finanţeze programele de asistenţă financiară pentru Grecia, atunci şi alte state vor sări din barcă. Un eventual faliment al Atenei ar costa scump Germania.

Grijile privind finanţele Spaniei cresc pe zi ce trece. Primele de risc pentru obligaţiuni elene au crescut şi ele împingând randamentele la 7,466%, un nivel record chiar şi pentru Grecia în criză. Euro s-a depreciat în faţa dolarului la cel mai slab curs de schimb din ultimii doi ani: 1,21 USD pentru un Euro.

La Atena, problemele se ţin lanţ. Comisia Europeană se arată încrezătoare şi declară că nu vede de ce următoarea tranşă din programul de asistenţă financiară n-ar fi eliberată. E drept că în timpul campaniei electorale pentru două alegeri legislative consecutive nu s-a făcut mare lucru, dar noul Guvern al Greciei a dat asigurări că va recupera timpul pierdut. Deocamdată, o comisie a creditorilor internaţionali analizează situaţia din ţară şi va prezenta un raport. Orice decizie legată de soarta Greciei va fi luată abia după rezultatele misiunii de monitorizare. Dacă se va pune problema intrării în incapacitate de plată, factura Berlinului ar însuma 45 de miliarde Euro în sume virate Atenei până în prezent.

Responsabilitatea Rusiei (The Telegraph)

Colapsul regimului Assad ar spori riscul ca arsenalul de arme aflat în Siria să cadă în mâinile unor grupări teroriste. Rusia are o responsabilitate în a preveni un asemenea scenariu. Odată cu alunecarea ţării în război civil şi cu eşuarea planului de pace propus de Kofi Annan, implicarea puterilor străine în conflictul dintre puterea de la Damasc şi opoziţie a crescut considerabil. Rusia şi Iranul îl sprijină pe preşedintele Bashar al Assad, Turcia, Qatar şi Arabia Saudită oferă sprijin logistic rebelilor sirieni. O serie întreagă de guverne la nivel mondial aplică presiune asupra Siriei prin sancţiuni economice şi diplomatice.

Ultimul motiv de îngrijorare este reprezentat de stocul sirian de arme biologice şi chimice. Acesta ar putea intra pe mâinile miliţiilor şiite libaneze sau pe cele ale unor luptători străini de pe teritoriu sirian afiliaţi reţelei teroriste al Qaida. În încercările de a preveni un asemenea scenariu SUA şi-au sporit prezenţa militară în Golful Persic, iar Israelul ia în considerare chiar invadarea Siriei pentru a captura aceste arme. Legătura lipsă din acest tablou este Rusia care a asistat Damascul în dezvoltarea armelor chimice în anii ’80. Dacă adăugăm la această responsabilitate istorică şi veto-ul repetat al Moscovei în Consiliul de Securitate ar trebui să vedem mai multe eforturi din partea Kremlinului pentru a ameliora securitatea în Siria.

Revista presei internaţionale cu Laurenţiu Colintineanu