Rusia: Evoluţie nu Revoluţie (The Guardian)

În urmă cu 20 de ani, ruşii mai trăiau un moment pe baricade. Era vorba despre oameni care nu trăiseră nicio clipă în viaţa lor în libertate sau democraţie, dar care luptau până la ultima suflare pentru aceste noţiuni. Dezamăgirea următorilor ani avea să transforme cuvântul „democraţie” într-o înjurătură.

Cei care manifestează astăzi pentru alegeri libere sunt, în majoritate, prea tineri ca să îşi aducă aminte de vremurile de acum două decenii. Au trăit în libertate economică, dar le lipseşte aceeaşi opţiune de leadership politic precum predecesorilor protestatari. Este momentul în care Rusia are, în sfârşit, o generaţie pregătită să reformeze societatea din temelii şi să formuleze un set de principii la care poate adera o majoritate democratică. Era democraţiei controlate a luat sfârşit.

Lista de schimbări necesare e lungă, dar ruşii nu trebuie să reinventeze apa caldă. Libertatea trebuie să cuprindă justiţia, presa, instituţiile statului şi controlul guvernului. În economie, modelul bazat pe venituri din petrol şi gaze trebuie înlocuit cu unul imun la fluctuaţiile de pe piaţa energetică. Mai este încă o întrebare la care ruşii vor trebui să răspundă: Este Rusia parte dintr-o Europă extinsă bazată pe principii democratice?

Putem ghici că ruşii se îndreaptă în această direcţie. Drumul până la destinaţie poate fi însă zbuciumat sau, de ce să n-o spunem, chiar sângeros. Voinţa schimbării există. Cu o doză de bun simţ adăugată, în Rusia va avea loc o evoluţie, nu o revoluţie.

Averea Romei (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Premierul italian Mario Monti merită aprecierea cancelarului Merkel mai ales datorită reformării sistemului de pensii. Ceea ce n-a reuşit încă liderul de la Roma este să ofere soluţii pentru piaţa muncii şi pentru sectorul fiscal.

Ceea ce îşi doreşte Monti este o apreciere mai largă la nivel european şi dobânzi mai mici. Premierul spunea înainte de întâlnirea de la Berlin cu Angela Merkel că italienii vor privi Uniunea drept un organism intolerant dacă nu vor vedea rezultate concrete ale eforturilor lor de austeritate.

Totuşi să ne gândim că nu UE e de vină pentru situaţia dezolantă a Italiei în materie de datorii. În loc să aibă în vedere contribuabilii europeni, Mario Monti ar trebui să descopere rezervele financiare ale italienilor care sunt de departe printre cele mai mari din întreaga Uniune. Premierului îi trebuie o doză de curaj politic. În fond, sumele nete deţinute de italieni sunt atât de mari şi din cauza faptului că Fiscul este ca şi inexistent.

Guvernul asediat al Pakistanului (New York Times)

De regulă, guvernele civile din Pakistan rezistă foarte puţin timp până când sunt înlăturate de o lovitură de stat militară. Scenariul s-ar putea repeta în curând dacă observăm la Islamabad presiunea crescândă din partea armatei şi a Curţii Supreme.

Ruptura s-a produs după ce premierul pakistanez şi-a concediat ministrul apărării, un general în rezervă agreat de militarii activi. Ministru sau nu, cert e că lumea are interesul ca Pakistanul să fie stabil. Armata ar trebui să facă ce ştie mai bine: să lupte cu extremiştii, iar guvernul ar trebui să se ocupe de economie, dar şi de restaurarea încrederii în sistemul politic.

La aceste probleme se adaugă şi opoziţia Curţii Supreme faţă de actualul premier pentru că acesta nu ar fi redeschis un dosar împotriva unui fost şef de guvern.

În Pakistan, niciun guvern civil nu şi-a dus mandatul la bun sfârşit. Dar acesta a rezistat mai mult ca oricare. Poate totuşi e un semnal...

Jurnalist francez ucis în Siria (Le Figaro)

Gilles Jaquier şi-a pierdut viaţa într-un tir de obuze din oraşul Homs. El participa cu mai mulţi colegi la o conferinţă în acest oraş în care trupele guvernamentale şi opozanţii regimului duc lupte grele.

Jaquier care lucra pentru postul de televiziune France 2 este primul jurnalist occidental care şi-a găsit moartea în revolta din Siria.