Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Rusia trebuie să combată corupţia şi să construiască o democraţie modernă (The Guardian)

Naţiunea noastră s-a schimbat şi Guvernul ar trebui să se schimbe odată cu ea. Trebuie să mărim transparenţa şi să acordăm drept de codecizie tuturor grupurilor sociale, scrie Vladimir Putin într-un editorial preluat de ziarul britanic The Guardian din Kommersant.

O democraţie adevărată nu se face peste noapte. Societatea trebuie să fie pregătită pentru mecanisme democratice de funcţionare. Majoritatea populaţiei trebuie să simtă acel sentiment de cetăţean şi să fie pregătită să dedice timp şi efort construirii unui proces transparent de guvernare.
Putin observă şi că societatea civilă a devenit tot mai activă în Rusia şi că ei trebuie să i se acorde un context prielnic de exprimare şi de participare la modelarea actului guvernamental. Ceea ce ruşii consideră, în opinia premierului, drepturi fundamentale sunt dreptul la muncă, la asistenţă medicală şi educaţie gratuită.

DAR, scrie Putin, Rusia nu are nevoie de un circ electoral în care o multitudine de candidaţi se întrece în promisiuni. Mai degrabă trebuie creat un sistem politic ce să aibă onestitatea drept principiu de funcţionare. Aşa că Putin propune ca Parlamentul să dezbată în mod obligatoriu orice măsură cu caracter legislativ care întruneşte cel puţin 100.000 de semnături pe Internet.

NOTA AUTORULUI: Premierul Rusiei mai scrie bineînţeles şi despre descentralizare şi anticorupţie şi alte clişee. Citind articolul îmi răsună în cap o singură remarcă: „Mai dă-le, Nicule, 100 de lei”...

 

Viktor Orban, pe un drum periculos (Die Welt)

 

Ungaria face paşi repezi către o autocraţie. Problema e că în contextul turbulenţelor provocate de criza economică, Europa pierde acest aspect din vedere.

Politica europeană e dominată de încercările de a ţine Grecia în zona euro. Între timp însă, o treime din persoanele cu drept de vot din Ungaria i-au facilitat premierului Viktor Orban o majoritate de două treimi în Legislativ de care se foloseşte cu sârg pentru a ţine ţara în frâu aşa cum vrea el. Brusc ne aducem aminte de o declaraţie a vicepreşedintelui american Dan Quayle din anul 1989: „Transformările din Europa Centrală şi de Est sunt ireversibile. Dar situaţia  se poate schimba oricând”.

Semnalele de alarmă trase de intelectuali maghiari nu sunt nicidecum o noutate, dar cine le mai ascultă? Avem probleme cu moneda şi bugetele, aşa că democraţia să mai aştepte puţin. Nu-i aşa, democraţie are numai cine îşi poate permite... Ungaria nu cunoaşte noţiunea britanică „Her Majesty’s Loyal Opposition”. Centralizarea este cuvântul de ordine la Budapesta unde până şi directorul Operei de Stat este numit direct de premier. Reacţia UE este mult prea modestă la aceste fenomene periculoase. Dar şi mai periculos este faptul că Uniunea ignoră potenţialul de contagiune în alte state europene.

 

Pentru cine votează muncitorii? (Le Monde)

 

Căştile lor sunt omniprezente în fabrici şi pe şantiere. Ei sunt sursa plângerilor apropo de fenomenul dezindustrializării şi tot ei sunt ţinta discursurilor cu tentă „made in France” şi „consumaţi franţuzeşte”. Care sunt însă preferinţele lor dacă tot se dă o bătălie aprigă pe voturile lor?

Din 100 de muncitori francezi, 33 ar vota în primul tur al prezidenţialelor cu Francois Hollande, tot atâţia cu Marine Le Pen, circa 12 cu Sarkozy şi restul cu alţii. În cursul ultimelor două decenii, votul muncitorilor a parcurs evoluţii semnificative. Astăzi nu mai există acea tendinţă pronunţată pentru votul la stânga eşichierului politic. O arată chiar sondajul apropo de extrema dreaptă. În electoratul doamnei Le Pen, muncitorii sunt supra-reprezentaţi având în vedere că, per total, intenţiile de vot pentru extrema dreaptă sunt de circa două ori mai mici.

Schimbarea generaţiilor este alt factor interesant în acest vot de clasă. Spre deosebire de părinţii lor care au fost „socializaţi” de partide de stânga, actualii muncitori sunt aceia care au fost confruntaţi toată viaţa lor cu problema şomajului şi cu fenomenul imigraţiei pus în contrapondere cu locurile lor de muncă.

 

Insistaţi pe joburi, domnule preşedinte! (Washington Post)

 

243.000 de persoane au fost angajate în plus, se arată în raportul privind forţa de muncă americană din luna ianuarie. Vestea şi mai bună e însă faptul că preşedintele Obama nu s-a alăturat corului evlavios care aclamă sfârşitul perioadei dificile, ci a cerut Congresului măsuri şi mai hotărâte pentru a continua trendul.

Barack Obama cere înfiinţarea unui fond de 1 miliard de dolari pentru angajarea veteranilor de război după întoarcerea din misiuni. Alte 5 miliarde ar trebui să fie direcţionate către autorităţile locale pentru a angaja veteranii în corpurile de pompieri sau alte servicii de urgenţă. În plus, Obama a adresat republicanilor o cerere foarte clară: prelungiţi scutirile de impozite pe salarii, altfel veţi fi responsabili pentru încetinirea creşterii.

Atitudinea lui Obama e binevenită mai ales că mai există alte 24 de milioane de americani fără locuri de muncă. Cu toate progresele şi tendinţele pozitive, republicanii nu se lasă impresionaţi. I-au fixat preşedintelui Obama o ţintă de şomaj de 8% până la alegerile din noiembrie, ceea ce ar însemna minimum 167.000 de joburi noi până atunci. Bineînţeles că programele de angajare stimulate din taxarea bogaţilor sunt un tabu pentru republicani. Ar fi un faux pas electoral, ce contează că bogaţii Americii se roagă de politicieni să fie impozitaţi suplimentar?

 
Revista Presei Europene cu Laurenţiu Diaconu-Colintineanu