Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Ruşinosul antisemitism (Die Welt)

rusinosul-antisemitism-die-welt.jpg

Autorul atacurilor din Franţa, Mohamed Merah (Foto: France 2)

La aproape 70 de ani de la Holocaust, evreii din Europa trebuie să se teamă în continuare pentru viaţa lor, doar pentru faptul că sunt evrei.

În săptămânile următoare, anchetatorii şi jurnaliştii vor încerca să afle ce fel de persoană era Mohamed Merah, dacă a suferit vreo traumă în copilărie sau dacă suferea de tulburări mintale. E mai uşor să explici aşa uciderea unor copii nevinovaţi, dar în realitate, lucrurile sunt mult mai simple.

Evident că ceva nu era în regulă cu acest tânăr, dar tulburarea sa a avut o metodă şi o ideologie clară. Reţeaua Al-Quaida este slăbită, dar simplul său nume este suficient pentru a oferi teren fertil manifestării unei uri. Pe site-uri islamiste sau în tabere de antrenament (ambele par a fi fost vizitate de Merah) islamiştii răspândesc mesaje de ură împotriva evreilor. Aşa se face că nici măcar copii nu mai sunt văzuţi ca oameni, ci ca duşmani. Este o ruşine pentru Europa faptul că s-a ajuns din nou la o situaţie asemănătoare cu cea din anii 30 sau 40. Statele se uită, din fericire, mult mai atent la scena de extremă dreapta între timp, dar, din păcate, uită că ura antievrei se propagă şi în alte medii mai nou.

 

The Telegraph: Sarkozy le aminteşte francezilor cine e şeful

 

Tragedia din Toulouse i-a oferit preşedintelui francez ocazia să se profileze drept un manager experimentat al unei crize, spre deosebire de contracandidaţii săi naivi la prezidenţiale.

La doar o lună înaintea alegerilor, majoritatea oponenţilor electorali ai lui Nicolas Sarkozy – poate doar cu excepţia doamnei Marine Le Pen, a fost consternată de evenimentele din Toulouse. În condiţii normale am putea înscrie reacţia într-un simţ al decenţei tipic occidental.

Când Marine Le Pen şi-a continuat furia publică extrem de bine exersată, n-a făcut altceva decât să-l ajute pe actualul preşedinte să pară cumpătat, moderat după tonurile extrem de dure folosite anterior de acesta în campanie. Când Francois Hollande a anunţat că îşi suspendă campania electorală, a fost mană cerească pentru Sarkozy. Imediat a anunţat că şi el îşi sistează campania, ceea ce a însemnat că şeful de la Elysee a putut să se întoarcă liniştit la treburile prezidenţiale şi să arate ce ştie. Este foarte posibil ca Nicolas Sarkozy să privească înapoi la această săptămână şi să răsufle uşurat pentru că acesta poat fi momentul crucial în care norocul s-a întors în favoarea sa.

 

Le Monde: Musulmanii speră ca religia ucigaşului Mohamed Merah să nu fie folosită împotriva lor

 

Reacţia comunităţii islamice, dar şi a celei maghrebine nu s-a lăsat aşteptată după tragedia de la Toulouse. Liderii acestora au condamnat ferm atacurile lui Mohamed Merah.

În acelaşi timp însă, în special musulmanii, se tem că acest incident ar putea fi instrumentalizat şi că stigmatizarea religiei lor ar putea lua amploare. „Nu trebuie să amestecăm religia islamică, în proporţie de 99% pacifistă, cu acest elemente extremiste care decid să facă rău unor oameni”. Când reprezentanţii instituţiilor evreieşti şi musulmane franceze au fost primiţi la Elysee miercuri, preşedintele Consiliului Cultului Islamic a declarat pe un ton răspicat că „atrocităţile comise de Mohamed Merah nu pot fi justificate în niciun fel prin religia musulmană”.

Majoritatea asociaţiilor civice au îndemnat la o atitudine reţinută şi la un efort comun care să amelioreze întregul climat din societatea franceză. Ele au adus aminte de reacţia norvegienilor după masacrul comis de Anders Breivik şi au subliniat că acel model ar trebui urmat.

 

New York Times: Falsa dezbatere privind Iranul

 

În 2010, analişti americani anunţau că regimul israelian vede în Iran un cult apocaliptic şi că va bombarda ţara pentru a pune capăt programului său nuclear. Acest atac ar fi trebui să aibă loc în primăvara lui 2011. În urmă cu o lună, aceiaşi analişti cântărea vorbele lui Barack Obama care promitea susţinere Israelului. Dar recent s-a produs schimbarea.

Acum parcă Israelul ar putea să şi blufeze. Cine a crezut cu adevărat că Netanyahu ar ataca de unul singur Iranul, ignoră complet realitatea din teren. Să vedem: ataci singur, înfurii SUA, consolidează actuala formulă islamică în Iran pentru cel puţin o generaţie, du ţara în război ca să întârzii un program nuclear cu ceva ani în cel mai bun caz şi obţii ce?! Calculele nu ies pe plus de nicio culoare şi nu trebuie să fii Meir Dagan (fost şef al Mossad) ca să îţi dai seama de asta.

Pe de altă parte, în cazul în care Iranul ar ieşi din zona confortabilă a comunităţii internaţionale sau ar da afară inspectorii AIEA, atunci cu siguranţă că SUA şi Israelul vor ataca ţara împreună. În concluzie, toate analizele şi toate metaforele, militare sau nu, sunt discuţii inutile. Deja ştim ce ar putea declanşa un atac sau nu.

 
Revista Presei Europene cu Laurenţiu Diaconu-Colintineanu