Speranta guvernarii vesnice (Sueddeutsche Zeitung)

...CDU a ajuns intr-un stadiu de multumire cu sine insasi care este extrem de periculos. El are doua cauze. Prima este startul nefericit al contracandidatului socialdemocrat, a doua este stralucirea demografica a cancelarului Merkel. Conservatorii cred ca au castigat deja alegerile, desi Peer Steinbrück nici macar nu a fost nominalizat oficial in functia de candidat pentru Cancelaria germana. Socialdemocratul e implicat intr-un scandal privind onorariile sale de discursuri publice. Dar Merkel uita cat de repede se schimba starea de spirit a populatiei. E drept ca doamna de fier a Europei are niste cote de sondaj extrem de bune, dar partidul sau nu.

Nu e suficient sa ai un lider puternic si iubit de populatie pentru a castiga Parlamentul german. Se vede ca la alegerile regionale, CDU a pierdut multe guverne locale. Iar partenerul de coalitie, liberalii din FDP, e practic inexistent pe scena politica. Or, Merkel are nevoie de un partener de coalitie pentru a guverna, singura nu o poate face. Din punctul ei de vedere poate fi oricine. Deci scenariile sunt urmatoarele: cu liberalii – imposibil. Cu socialdemocratii sau ecologistii – e posibil. Dar socialdemocratii cu ecologistii – la fel de posibil. De castigat va castiga acela care va reusi sa promita stabilitate in cel mai convingator mod.

Marine Le Pen relanseaza Adunarea Bleu Marine (Le Figaro)

Pe fondul crizei in care se afla conservatorii francezi, liderul formatiunii de extrema dreapta a prezentat in Adunarea Nationala proiectul unui nou grup parlamentar care vrea sa depaseasca granitele Frontului National in sensul primirii parlamentarilor care vor sa-si schimbe apartenenta politica.

Pe 1 ianuarie proiectul va fi lansat. Va fi organizat ca o asociatie, nu ca formatiune politica. Va fi reglementata practic migratia politica de la centru-dreapta catre extrema dreapta pentru cei care s-au radicalizat in UMP si nu se mai regasesc in partidul aflat in plina lupta pentru putere. Adunarea Bleu Marine va functiona insa si in afara scenei parlamentare si doreste sa adune cat mai multi membri pentru asigurarea sustinerii populatiei. Principiile enuntate de Marine Le Pen sunt, pe fond, aceleasi cu cele ale formatiunii sale: “suveranitatea exclusiva a poporului francez”, “lupta impotriva concurentei internationale neloiale”, sau Europa vazuta drept “o asociere libera de natiuni independente”.

Franta aflata pe marginea prapastiei economice, cu o guvernare socialista ce nu pare sa tina in frau problemele tarii de natura economica si fiscala, risca sa produca un derapaj catre extrema nationalista. Vina principala o poarta opozitia de dreapta care in loc sa isi joace cartea la maximum se pierde in lupte fratricide pentru conducerea formatiunii.

Imperii de Fier, Pumni de Fier si Domuri de Fier (New York Times)

Cine face o calatorie din Siria in Turcia si apoi la Tel Aviv se poate intreba pe buna dreptate daca in Orientul Mijlociu exista doar aceste trei forme de guvernare?!

400 de ani, majoritatile si minoritatile au coexistat relativ pasnic in lumea araba atata vreme cat ea era controlata de Imperiul Otoman pentru ca sunitii turci dominau intreaga politica. Minoritatile precum siitii (de diferite rituri), crestinii, evreii nu trebuiau sa se teama pentru existenta lor pentru ca nu erau la putere. Cand Marea Britanie si Franta au dezmembrat Imperiul Otoman si au creat state precum Irak, Iordania si Siria, diferitele etnii si religii s-au gasit prinse in interiorul unor granite care nu corespundeau nevoilor. Puterile coloniale au desenat granitele dupa propriile interese si tineau lucrurile in frau. Odata ce s-au retras, au aparut Pumnii de Fier – dictatorii arabi care stabileau suprematia unei etnii si guvernau prin forta asupra celorlalte comunitati. Si acestia sunt in retragere, iar linistea se va instaura in aceste state atunci cand comunitatile vor reusi sa incheie un contract social de impartire a puterii.

In Israel se vede a treia forma de guvernare. Si se vede cu ochiul liber sub forma unui zid de separare si a unui scut de aparare antiracheta. Domul de Fier e un model de succes in termeni de securitate pe termen scurt. Pe termen lung insa, liderii israelieni uita ca nu asta e solutia pentru propria lor problema majoritate-minoritate: cea cu palestinienii din Estul Ierusalimului si Cisiordania. Primele doua forme de guvernare au esuat la un moment dat din varii cauze. Ce se va intampla cu Domul de Fier? E bine ca israelienii sunt aparati de cei care vor sa le faca rau. Dar a nu vedea adevarul din spatele cortinei de rachete e, poate, la fel de periculos.