Tara tuturor blocajelor (Der Spiegel)

Cea mai folosita expresie la Washington este “Stop kicking the can down the road”. Adica nu mai amanati atata problemele ce trebuie rezolvate. Si totusi tocmai asta se intampla. De la luna la luna. O arata si ultimul compromis aplaudat indelung in Congres: cativa americani bogati vor plati impozite putin mai mari. Dar exista oare un plan de reducere a datoriei suverane a Americii? As, fugi d-acilea! E doar inca un moment din acela in care abia au scapat politicienii basma curata intr-un indelung razboi ideologic steril. SUA au devenit Statele Blocate ale Americii si asta intr-un moment in care sunt atat de multe de facut.
Problema structurala este derapajul partidului republican catre extrema in conditiile in care sistemul de guvernare al Americii este bazat mai degraba pe consens. Consensul Congresului asigura controlul Administratiei Prezidentiale si invers. Dar cu republicanii nu se mai poate guverna. De un an si jumatate se tot negociaza in chestiunea Prapastiei Fiscale pentru a ajunge in ultima zi. Si dupa ce ca abia au reusit sa se inteleaga, vine un senator republican si anunta cu placere maxima: “In doua luni urmeaza runda a doua”. America nu e bolnava, bolnav e doar un partid. Si cand unul din doua trece pe blocada, atunci toata tara sta locului. Republicanii moderati devin din ce in ce mai rari, iar ultimul Congres nu a avut doar cea mai scazuta cota de aprobare din intreaga istorie, ci si cele mai slabe rezultate. Mai mult: cultura negocierii se pierde in Parlamentul Americii. Republicanul care nu voteaza cu linia partidului e tradator si risca excluderea. Asta este dreapta americana si in versiunea 2013.

2012: Bilantul promisiunilor presedintelui francez (Le Monde)

La inceput de 2013, Francois Hollande se poate lauda cu circa 50 de promisiuni de campanie indeplinite. Totusi, unele importante sunt fie in intarziere, fie abandonate complet. Unele santiere sunt cu mult in intarziere fata de calendarul asumat de primul sef de stat socialist dupa Francois Mitterand.

In domeniul social, Francois Hollande a facut cate ceva. A reintors Franta la varsta de pensionare de 60 de ani, a crescut cu 25% alocatia pentru scolari si a enuntat un plan de lupta impotriva saraciei generalizate. In schimb, inghetarea pretului carburantilor s-a dovedit a fi prea mult populism nerealist. La capitolul fiscalitate si buget sunt multe buline verzi. De exemplu, Hollande a scazut plafonul familial de impozitare, a creat o noua clasa de impunere fiscala de 45%, a abrogat TVA-ul social si a fixat Regula de Aur bugetara intr-o lege organica fara modificarea Constitutiei. A esuat insa in dorinta de a nu creste TVA si a amanat intentia de a elimina nisele fiscale din vremea presedintelui Sarkozy. Pe plan european, vantul sufla in panzele lui Hollande atunci cand a impus in Europa un Pact de Crestere cu ajutorul Spaniei si a Italiei. In context international, Parisul a contribuit la eforturile de recunoastere a unui stat palestinian. Retragerea trupelor franceze din Afganistan pana la finele lui 2012 a fost amanata, desi poate fi considerata un esec. Cu siguranta duse sunt intentiile sefului de la Elysée de a renegocia Tratatul Bugetar European precum si trecerea la obligatiuni comune europene.

De ce e Hugh Hefner ceea ce isi doresc femeile cu adevarat?! (The Guardian)

Casatoria iepurasului Crystal Harris cu octogenarul playboy este un exemplu excelent de acces la bogatie si putere prin sex. Sau nu.

Tanara editorialista a cotidianului britanic povesteste intr-un ton mai mult decat ironic cum se plimba cu iubitul ei in prima zi a anoului an cand acesta ii spune oftand din senin ca el nu va fi niciodata bogat. In cele ce urmeaza, povestirea continua la persoana intai.
Evident ca i-am dat imediat papucii. E clar ca un angajat al sectorului public nu va fi niciodata bogat. Plus ca vestea casatoriei dintre Hugh Hefner si Crystal Harris mi-a atins centrele neuronale romantice. Cum adus-o el la altar... sau mai degraba printr-o vizuina de iepure catre o lume subterana plina cu lava si calareala geriatrica... Avand in vedere ca sunt femeie si deci, ca orice alta femeie, o prostituata in asteptare cum sa nu simt ceva romantic la gandul vilei sexy a batranului Heff, o gaina de ferma schiopatanda imbracata in pijamale de matase care nu se poate scula. Ultima parte a citatului din Camilla Long se potriveste perfect cu declaratiile iepurasului Harris din 2011 cand Heff mai incercase sa-i puna un inel pe deget. “Sexul cu el dura doua secunde si gata”, spunea atunci actuala doamna Hefner care si admitea ca nu il vazuse niciodata gol. Deci casatorie din interes, dar ca sa demonstrez cu adevarat am realizat o mica ancheta despre ce vor femeile cu adevarat.

1. Bani. Dupa cum spune Kanye West, un acord prenuptial e musai. Si nu numai el, pe toate forumurile despre drepturile barbatilor scrie negru pe alb ca toate femeile sunt niste usuratice avide de bani. Si desi sunt usuratice, ele devin frigide brusc in prezenta activistilor pentru drepturile barbatilor pentru ca acestia din urma platesc de obicei pensii alimentare care ii impiedica sa plateasca pentru operatiile estetice ale usuraticelor.
2. Teoria scarii – una foarte stiintifica, spune ca femeile se transforma in niste cretine hipnotizate la vederea puterii. Uitati-va la Silvio Berlusconi care, in ciuda divortului care il costa 80.000 de lire zilnic, isi uneste destinul iubirii de o tanara de 27 de ani avida sa devina un star. Si faptul ca Silvio e, pe langa latin-lover-ul numarul unu al lumii, si foarte probabil sa reintre pe scena politica in forta e un afrodisiac mai mare decat o galeata de scoici.
3. Comportamentul abscons – ca e bunga bunga sau o orgie la vila Playboy, femeile mor dupa bad boys. Nu trebuie sa cauti prea mult pe net pana sa dai de afirmatia deloc misogina “De ce femeile nu se uita la un tip de treaba ca mine?”. Site-uri precum Nice Guys sunt dovada faptului ca acesti barbati buni si cinstiti din epoca post-feminista sunt victimele unor stricate fara suflet jertfite pe altarul onaniei, in timp ce masculii ticalosi sunt ingropati in zeite grecesti pana la boase.
4. Inabilitatea de a performa sexual fara asistenta medicala – aici, Crystal Harris da clasa si absolva magna cum laudae de la Academia Cautatoarelor de Bogatie dand termenului “happy end” o cu totul alta semnificatie.

Morala: pana cand femeile nu vor ajunge in pozitii cu bani si putere (la ultimul capitol ocupam 1% la nivel international conform Bancii Mondiale) o sa se tot intample dintr-astea si nu va mai plangeti, baieti. Tehnicile sunt vechi si sa fim seriosi: chiar daca ajungem sa avem bani sau putere tot o sa comentati apropo de aspectul nostru fizic. Pe bune, glumele sunt depasite deja.