Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Trecutul imperial reprezintă slăbiciunea Marii Britanii (The Telegraph)

2304protestors-remove-flag-british-embassy-tehran.jpg

Trecutul imperial reprezintă slăbiciunea Marii Britanii

Scenele care s-au derulat la Teheran ne aduc aminte de momentele din 1979, din timpul revoluţiei islamice, când reprezentanţii diplomatici ai SUA au fost luaţi ostatici. Şi atunci, mişcarea de revoltă a fost condusă de tineri militanţi, dar aici se termină asemănarea între cele două incidente. Ostilitatea Iranului faţă de Marea Britanie nu e o noutate. În viziunea mulahilor, lumea e dominată de o triadă a răului. Marele Satan – America, micul Satan – Israelul şi Vulpea Bătrână – Marea Britanie. Numai că vulpea e văzută drept istoricul tiran în Orientul Mijlociu, de la stăpânitorii imperiului persan până la cei ai rezervelor de petrol. 

Nemaivorbind de suspectatul rol al serviciilor secrete britanice în răsturnarea guvernului condus de Mahomed Mossadegh în 1952.

Luând în considerare criza politică de la Teheran şi faptul că manifestanţii vorbesc despre documente de spionaj găsite în ambasadă, este evidentă încercarea de a distrage atenţia electoratului iranian de la problemele interne. Marea Britanie va juca probabil în următoarele luni rolul de duşman convenabil.

Violenţe în slujba regimului (Sueddeutsche Zeitung)

Cine crede oare în fabulaţia despre „studenţii” iranieni care au atacat ambasada britanică din Teheran dintr-o spontană manifestare de nemulţumire? Sperăm că nimeni. Aşadar să vedem lucrurile aşa cum stau ele: incidentul a fost înscenat de regimul islamic, iar motivele sunt evidente.

Să nu uităm că demonstraţia din care s-au desprins contestatarii Marii Britanii era una anunţată şi aprobată. Da, şi escortată de poliţie. Aşa că este evident că aceşti bătăuşi au acţionat cu delegare de la guvern. Concluzia: Iranul caută provocarea. De ce? Pentru că este încolţit din mai multe puncte de vedere. Teheranul se află acum între o Americă ostilă, un Israel care aşteaptă cel mai mic semnal pentru a lansa un atac şi Siria – cel mai important aliat iranian în spaţiul arab –care este slăbit peste puteri.

Negarea Germaniei şi dezastrul Europei (New York Times)

Cu fiecare zi ce trece, Europa se apropie tot mai mult de colapsul economic total. Cu toate acestea, cancelarul german Angela Merkel refuză în continuare ceea ce Uniunii Europene îi lipseşte: fie o salvare reală a statelor în dificultate de către cele mai bogate de pe continent, fie sporirea atribuţiilor Băncii Centrale Europene.

Dacă uniunea monetară se va destrăma, costurile pentru fiecare stat european vor fi uriaşe. Ironia face ca ţările comunitare să aibă şi mijloacele necesare pentru împiedicarea unui asemena scenariu. Dar nu-i nimic, nici fiinţele umane nu sunt perfecte şi cum ele conduc statele lumii, se pare că mapamondul va avea de tras mult în urma faptului că oamenii nu reuşesc de multe ori să separe raţionalul de sentimental.

Conspiraţia electorală (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

E puţin probabil ca să existe un complot pus la cale de oameni din anturajul lui Sarkozy împotriva lui Dominique Strauss-Kahn . Dar daca ar fi aşa, nu ar reprezenta informaţia ştirea anului? Şi nu-i aşa că s-ar înscrie perfect în campania prezidenţială franceză?

Un jurnalist mexican de investigaţie afirmă că a găsit dovezi prin care agresiunea sexuală din hotelul newyorkez ar fi fost doar parte a unui plan de înlăturare a celui mai periculos contracandidat al preşedintelui pe tocuri. Care – să nu uităm – mai are antecendente de genul acesta. În cursa internă pentru nominalizare, Sarkozy a avut grijă de Dominique de Villepin care a ieşit de pe scenă într-un scandal bancar, pentru ca apoi să fie declarat imediat nevinovat...

Revista Presei Europene cu Laurenţiu Diaconu-Colintineanu şi Magda Prelipceanu