Trezirea la realitate a lui Francois Hollande (The Telegraph)

Şi atunci cum face Francois Hollande să-şi respecte promisiunile din campanie în care se profila drept cruciatul antiausteritate al Europei? Păi... Nu face. Luna viitoare va reprezenta brusca trezire la realitate când Hollande va trebui să meşterească un pachet de austeritate precum cele pe care le-a combătut cu atâta pasiune înainte de alegeri. Curtea de Conturi i-a trasat lui monsieur president sarcini clare: 12 miliarde Euro trebuie economisite anul acesta şi alte 33 de miliarde anul viitor pentru ca Hollande să respecte ţintele de deficit bugetar pe care şi le-a asumat el însuşi.

Cu toate acestea, primul preşedinte socialist al Franţei ultimilor 17 ani insistă că va crea 60.000 de locuri de muncă în învăţământ şi că va reduce vârsta de pensionare de la 62 la 60 de ani. A impus taxe mai mari pentru cei avuţi (să nu uităm că Hollande este cel care spunea că nu îi plac bogaţii), dar măsura a fost mai mult populistă pentru că cine ştie ce venituri la buget nu-i aduce măsura. Securea va cădea undeva în economie pentru că 56% din PIB nivel al cheltuielilor publice nu este sustenabil. Şi aşa, Francois Hollande va învăţa că există un preţ al promisiunilor electorale despre care ştia că nu le poate îndeplini.

Israelul se află într-o situaţie tragică (Die Welt)

Există tot mai multe semnale care prefigurează un atac al Israelului împotriva Iranului în toamna acestui an, chiar înaintea alegerilor prezidenţiale din SUA. Dar războiul pripit nu este neapărat o soluţie bună.

Orientul Apropiat este, cum o arată şi numele regiunii, prea aproape pentru a-i fi indiferent restului lumii. De patru decenii încoace, această regiune dictează tonul la nivel internaţional: economic prin preţul petrolului, politic prin instabilitate, ideologic prin fanatism şi strategic de-a lungul mai multor axe de influenţă. Dacă ne referim acum numai la problema iraniană atunci o putem formula extrem de simplu: trebuie să alegem între a trăi cu bomba iraniană sau a bombarda ţara pentru a împiedica regimul mullahilor să pună mâna pe ea.

Problema majoră este armonizarea intereselor Americii şi ale Israelului. Există divergenţe între statul major de la Tel-Aviv şi Guvernul de la Ierusalim, ce să mai spunem de relaţia peste ocean. Apoi complexitatea relaţiilor din regiune – cu un război civil în Siria deţinătoare de arme chimice, cu un Sinai destabilizat şi o luptă pentru putere la Cairo – face viaţa complicată decidenţilor israelieni. Americanii au afirmat în repetate rânduri că toate opţiunile rămân pe masă, dar dacă s-ar ajunge la un război, atunci acesta n-ar trebui să aibă loc înainte de prezidenţialele din noiembrie.

Timpul se scurge în defavoarea lumii civilizate. Dar nici războiul pripit nu este o soluţie. Prea multe necunoscute într-o ecuaţie pe care nu o putem citi până la capăt decât după primul contact cu inamicul. Un atac unilateral al Israelului nu se ştie exact ce urmări va avea. Nici statul degeaba nu arată însă deloc bine. Fericit cel care nu trebuie să ia o decizie în această situaţie.

SUA suspendă expulzarea unei părţi a imigranţilor ilegali (Le Monde)

O nouă directivă va intra în vigoare în SUA pe 15 august. Conform acesteia, imigranţii ilegali din America vor putea să depună cerere pentru reglementarea dreptului lor la şedere. Legea se referă la imigranţii tineri între 15 şi 30 de ani care au sosit în SUA înainte să fi împlinit 16 ani.

Conform calculelor guvernamentale, numărul celor care îndeplinesc aceste condiţii ar fi de circa 800.000 de aşa numiţi „Undocumented”. În total se estimează că 11,5 milioane de persoane trăiesc ilegal în America. Conform studiilor demografice, cea mai mare parte a acestora face parte din comunitatea latino, iar cel mai mare număr de imigranţi calificaţi se găseşte în statele California, Texas, Florida, New York şi Illinois.

Comunitatea latino din SUA formează un segment crucial de alegători de 21 de milioane de oameni, în majoritate dezamăgiţi de primul mandat al lui Barack Obama. Acesta promisese în campanie adoptarea „Dream Act” – o lege ce ar fi oferit amnistie tuturor imigranţilor ilegali tineri din SUA care au absolvit o formă superioară de învăţământ. Numai că visul lui Obama şi al imigranţilor s-a lovit de opoziţia republicanilor. Barack Obama a devenit chiar preşedintele american cu cel mai mare număr de expulzări la activ de la Dwight Eisenhower încoace – 400.000 în fiecare an.