Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


UE a ales să nu facă nimic şi să moară (The Telegraph)

Adevărata dramă a ultimului Consiliu European nu este ce s-a întâmplat, ci mai degrabă ce nu s-a întâmplat la reuniunea celor 27 de şefi de state şi guverne.

Confruntată cu cel mai mare dezastru economic din istoria ei, Europa a reuşit să producă după al nu-ştiu-câtelea summit de criză un mare fiasco. Presa continentală vorbeşte despre subiect de săptămâni bune, numai cea britanică pare ruptă de realitate. Subiectul este următorul: fără un mare salt înainte în procesul de integrare europeană, Uniunea nu va reuşi să facă nimic din această criză.

Uniunea Bancară, cea Fiscală nu sunt concepte care să fie suficiente în zilele noastre. Parlamentul ar trebui să fie bicameral, Consiliul European ar trebui să aibă rol de Senat, iar Comisia să fie un adevărat Executiv. Culmea e că acest plan oglindeşte exact propunerile lui Jaques Delors din 1989, idei care au provocat nemuritorul răspuns de „No, No, No” al doamnei Margaret Thatcher.

Faptul că acest proiect nici măcar nu şi-a găsit loc printre miliardele aruncate după bănci este o mare înfrângere pentru toţi. Liderii europeni nu sunt capabili să scoată capul din vâltoarea datoriilor. Europa seamănă astăzi cu marele crucişător Bismarck în 1941. Fără o cutie de viteze funcţională, construcţia pluteşte în derivă aşteptându-şi inevitabilul sfârşit.

Prea devreme pentru Statele Unite ale Europei (Die Welt)

Nimic nu ne împiedică să negociem pe termen lung pentru crearea unei uniuni politice în Europa. Dar acest proiect mamut nu poate fi un rezultat colateral al încercărilor de asanare a crizei actuale.

Rezolvarea crizei economice e una şi proiectul unui stat federal european este cu totul altul. Pe termen scurt este evident că avem nevoie de instrumente pentru a stabiliza ţările cu probleme financiare. Din punctul de vedere al Germaniei, rezultatele summitului european nu sunt deloc neprimejdioase. S-a ajuns la varianta accesării facile de bani care ameninţă să destabilizeze şi mai mult zona Euro fără mecanisme clare de control. Rămâne de văzut dacă moneda Euro va supravieţui acestei lipse de responsabilitate instituţionalizată.

Nimic nu ne împiedică să discutăm în paralel şi despre dezideratul unei uniuni politice în Europa, dar discuţia aceasta trebuie să se desfăşoare pe următoarele câteva decenii. Nu avem voie să tratăm acest proiect ca pe un produs rezidual al unor negocieri financiare. Mai durează mult până când cetăţenii statelor europene vor reuşi să se comporte ca cetăţenii Europei. Nu putem construi ceva aducând aceşti oameni doar la cel mai mic numitor comun.

Stânga porneşte pe drumul austerităţii (Le Monde)

Guvernul francez va prezenta pe 4 iulie primul proiect de buget pe următorii cinci ani. Documentul va încerca să identifice miliarde de Euro ce trebuie economisiţi chiar şi în contextul încetinirii drastice a creşterii economice.

Acest exerciţiu complicat vine într-un context economic extrem de dificil pentru Franţa. Previziunile economice pentru anul în curs pornesc de la o creştere de 0,4%, un ritm ce pare încă din start supraevaluat mai ales dacă ne gândim că prognozele pentru anul următor au fost reduse semnificativ.

Prima salvă de tun va fi trasă azi de Curtea franceză de Conturi. Ea va trebui să spună care trebuie să fie amploarea economiilor făcute pentru a atinge ţintele de deficit bugetar de 4,5% anul acesta până la 0% în 2017. Veştile probabil nu vor fi bune, calculele arată că Franţei i-ar lipsi 8 miliarde Euro pentru cheltuieli curente în 2012. Iar planul de a tăia taxe şi impozite introduse de Sarkozy şi de a crea unele noi va întâmpina cu siguranţă opoziţie din partea patronatelor.