Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Uitaţi de etichetele generaţiei şi opriţi-vă din a trăi! (Die Welt)

Indecişi, depăşiţi şi fără calităţi: acestea sunt apelativele atribuite tinerei generaţii între 20 şi 30 de ani. Un diagnostic fals şi un antiargument emoţional.

Alegerile tinereţii sunt cele mai dificile: ce să fac întâi? Să mă reinventez câteva luni pe o plajă pustie în Thailanda sau să mă apuc imediat de facultate? Şi dacă mă apuc, ce să studiez? Ştiinţe aplicate ale limbajului verbal sau drept, că ies cu o meserie adevărată? Numai dacă ne uităm la oferta de studii din Germania, observăm că aceasta cuprinde 16.120 de specializări, de la Public Policy la cercetarea păcii şi management. Şi imediat tre să mă mai decid dacă fac un semestru în Europa sau merg direct în China? Aplic acolo unde sunt prietenii mei sau alerg după un job şi îmi asum factura unei relaţii prin telefon?

Deci e adevărat? Sunt tinerii nişte pierduţi în spaţiu care habar n-au ce vor pe lumea asta? Ei bine, nu! Dar spre deosebire de alte generaţii au, pur şi simplu, o presiune mult mai mare a multitudinii de opţiuni ce le stau la dispoziţie. E un lucru bun, dar, să fim serioşi, şi complicat. Dacă bunica ştia clar că are un singur drum, tinerii de azi nu au cum să nu experimenteze mai mult până să ia o decizie. Nu e adevărat că ei sunt puturoşi sau inculţi – o arată numărul în scădere al celor care îşi întrerup studiile. Nu e adevărat că sunt apolitici sau interesaţi numai de propria carieră – o arată viteza cu care se coagulează un protest pe chestiuni punctuale. Gata cu etichetele generaţiei 68, generaţiei X sau generaţiei Golf. Tinerii sunt tineri, nu o generaţie „Maybe” fără calităţi. Dimpotrivă, tinerii au atât de multe calităţi încât nu pot fi reduşi la un singur atribut.

Dreptul de a vinde copiilor gunoaie (New York Times)

Primul Amendament la Constituţia americană este acel text care garantează libertăţile fundamentale ale individului, cum ar fi libertatea presei, a adunărilor publice, a exprimării, a religiei etc. În ultima vreme, acest document primordial al SUA este folosit însă de câteva companii pentru a motiva dreptul a le vinde copiilor junk food.

Să nu uităm următorul fapt: 17% din copiii americani sunt obezi şi cam tot atâţia sunt foarte aproape de graniţa dincolo de care primesc această descriere. Şi nicăieri în codul lor genetic nu este scris că trebuie să mănânce burgeri, cartofi sau alte prăjeli cu titlu de plăcintă. Şi aici intervine Primul Amendament.

Când autorităţile sanitare americane au propus un plan nutriţionist orientativ şi lipsit de titlu de obligativitate, prin care părinţii să poată şti care sunt nevoile alimentare normale ale unui copil, industria a sărit ca arsă cum că i se încalcă drepturile fundamentale din Constituţie. Culmea e că a reuşit să împiedice publicarea raportului final cu tot cu recomandări.

E atât de uşor să ne pierdem în texte constituţionale şi să uităm că industria îi bombardează pe aceşti copii cu o propagandă extrem de sofisticată pentru produse care îi pot îmbolnăvi. Deocamdată, dezbaterea continuă, dar s-a mutat pe tărâmul juriştilor care trebuie să determine dacă un discurs comercial este parte a Primului Amendament sau nu. Până atunci, numărul copiilor obezi creşte constant.

Un preşedinte „dezarmant” (The Telegraph)

Preşedintele american Barack Obama a dat un exemplu rar de politician cu viziune pe termen lung atunci când a afirmat că America are mai multe arme nucleare decât are nevoie.

Este pentru prima dată când un lider al unei superputeri admite că armele de care dispune ţara sa ar fi supradimensionate pentru nevoile curente. Afirmaţia este cu atât mai surprinzătoare cu cât America are 1950 de ogive nucleare, iar Rusia controlează 2430. Conform Acordului START II, ambele ţări ar urma să reducă la 1550 până în 2018.

Să nu credeţi însă că aranjamentul e echilibrat. Stocul Rusiei este în declin oricum din cauză că multe din ogivele sale expiră pur şi simplu. Putin va reuşi probabil să atingă baremul din START II nefăcând nimic. Aşa încât, obligaţiile au fost mai degrabă asumate unilateral de SUA.

Cert e că viitorul arată cam aşa: securitatea va fi garantată de cât mai puţine arme nucleare în cât mai puţine mâini. Măcar Barack Obama înţelege asta...

ONU face un nou bilanţ în Siria (Le Monde)

Conform unor informaţii din surse „credibile”, ONU estimează într-un nou raport că represiunea manifestaţiilor prodemocraţie din Siria s-a soldat cu peste 9000 de morţi în ultimul an.

Estimările au fost făcute de coordonatorul special al ONU pentru procesul de pace din Orientul Mijlcoiu, Robert Serry. Observatorul sirian pentru Drepturile Omului avansează o estimare de aproape 10.000 de morţi. Fostul ambasador american la Damasc a afirmat şi el că trupele loiale regimului condus de Bashar al-Assad comit crime împotriva umanităţii şi că practicile de tortură sunt extrem de răspândite.

Între timp, preşedintele Assad a avut o apariţie publică la Homs, în cartierul Baba Amr unde a asigurat populaţia că elementele rebele au fost eliminate şi că reconstrucţia oraşului va începe în curând. De asemenea, mai multe surse confirmă că armata siriană a efectuat o incursiune pe teritoriul libian în urmărirea unor insurgenţi. Siria şi Libanul au 330km de graniţă comună care încă aşteaptă să fie definită conform standardelor internaţionale.

 
Revista presei internaţionale cu Laurenţiu Colintineanu