Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un ochi închis (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Criticii care afirmă că Atena se bucură de un tratament special din partea UE şi a FMI au dreptate. Atâta vreme cât Grecia este văzută ca un risc sistemic, cele două instituţii vor închide mereu câte un ochi în chestiunea restructurării datoriei elene şi a reformelor necesare.

Când în mai 2010, Grecia semna primul pachet de ajutorare financiară cu UE şi FMI, politicienii se lăudau că nimic nu poate să o ia într-o direcţie greşită, că setul de condiţii pe care Atena trebuie să îl îndeplinească este atât de bine pus la punct încât acela ar fi trebuit să fie finalul crizei elene. Evident că nu a fost aşa, pentru că obligaţiile pe care Grecia şi le asumase erau atât de draconice încât nu au putut menţine ritmul. În acest context, nici FMI nu mai este atât de dornic să arunce bani buni pe urmele unor bani deveniţi toxici. Instituţia de la Washington se teme de renumele său în cazul în care Grecia nu va fi capabilă să ducă planul de austeritate până la capăt.

Se pune, pe bună dreptate, întrebarea cine forţează pe cine în acest joc. Pare că FMI de fapt nu dictează atât de multe precum ar vrea să creadă lumea. Nici UE nu este pe o poziţie mai forte. Şi atunci nu este, în realitate, Grecia jucătorul cu mâna cea mai puternică în acest poker? Ba da, atâta timp cât partenerii internaţionali vor privi problemele elene drept un risc sistemic. Imediat cum pachetul de salvare va intra în vigoare, condiţiile impuse Atenei vor deveni subiect de negociere, nicidecum de respectare.

 

Numai ineficienţii au de ce să se teamă de concurenţa în sănătate (The Telegraph)

 

Noi cercetări ale London School of Economics arată că un sistem sanitar concurenţial este binevenit. Ar fi o modalitate de eficientizare a costurilor din sănătate şi este problema care dezbină taberele în dezbaterea privind reforma.

Studiul publicat ieri în capitala britanică afirmă că efectele concurenţei între spitale, de exemplu, ar însemna economii importante şi alocarea raţională a fondurilor disponibile şi, evident, limitate. Dacă aceste date ar fi fost disponibile la începutul dezbaterii, coaliţia de guvernare londoneză nu ar fi trăit zile atât de gele azi. Mai mult, raportul London School of Economics aduce aminte criticilor acestei reforme că procesul nu este nicidecum unul nou, ci o continuare a politicii fostelor guverne britanice. Începutul a fost făcut chiar de Tony Blair, aşa că opoziţia laburiştilor este doar oportunism. Cât despre rezistenţa celor din sistem: numai ineficienţii trebuie să se teamă de concurenţă...

 

Este armata iraniană o ameninţare reală? (Le Monde)

 

Luni, Teheranul a anunţat că va începe să deruleze manevere de apărare antiaeriană în jurul instalaţiilor sale nucleare în contextul în care discursurile care cer un atac al Iranului se înmulţesc. Statele occidentale acuză Iranul că ar vrea să construiască arme nucleare, regimul islamic susţine însă că scopul îmbogăţirii uraniului este unul strict civil.

Forţele militare iraniene sunt compuse din corpul soldaţilor - important ca număr, dar prost echipat – şi din efectivele Gărzilor Revoluţionare – o grupare autofinanţată şi puternic ideologizată. Aceasta este, de fapt, puterea militară a Iranului: 125.000 de luptători şi un corp propriu de ingineri şi cercetători de peste 100.000 de oameni. În aceste condiţii de desfăşurare a unor forţe asimetrice, Iranul are, mai degrabă, o capacitate foarte dezvoltată de apărare, dar pe plan ofensiv nu poate oferi prea multe. În ceea ce priveşte tehnologia militară, Iranul stă bine la capitolele apărare terestră şi navală. Apărarea antiaeriană este dezvoltată pe model rusesc, dar nu are capacitate de acoperire a teritoriului iranian. Specialiştii internaţionali sunt de părere că există o discrepanţă foarte mare între realităţile militare din Iran şi imaginea pe care regimul islamic doreşte să o proiecteze la nivel declarativ. Recentele evenimente pot fi interpretate, mai degrabă în registru electoral pentru că iranienii vor vota în curând un nou parlament.

 
Revista Presei Europene cu Laurenţiu Diaconu-Colintineanu