Ziua scadenţei pentru Germania (Sueddeutsche Zeitung)

Banii funcţionează numai dacă lumea crede în ei. De aceea moneda Euro a fost creată pe fundamentul încrederii că productivitatea Europei va putea suporta o nouă valută. Era echivalentul aurului care dădea în trecut stabilitatea şi valoarea unei monede. Numai că această încredere se zdruncină pe zi ce trece mai mult. Naţiunile fondatoare ale uniunii monetare precum Italia, Spania şi Grecia muşcă puţin câte puţin din fundaţia construcţiei monetare, iar altele precum Germania trebuie să supracompenseze deficitul.

Până acum părea că funcţionează bine. Până în momentul în care Moody’s n-a mai găsit nicio ieşire din dilema nemţească: dacă Grecia va părăsi zona Euro (şi semnalele în această direcţie se înmulţesc) atunci Germania va trebui să scoată bani mulţi din buzunar la nota de plată. Dacă zona Euro va rămâne în componenţa sa actuală, atunci Germania tot va trebui să scoată bani mulţi din vistierie pentru a salva construcţia.

Deseori s-a reproşat agenţiilor de rating că ele pun gaz pe focul crizei. În cazul acesta, Moody’s nu trebuie criticat de fel. Analiştii săi nu spun decât ce se va întâmpla inevitabil. În cel mai bun caz, Germania pierde miliardele acordate Greciei şi, de ce nu, altor state. În cel mai rău caz, criza Euro se extinde atât de mult încât afectează şi economia Germaniei şi atunci nici această ultimă ancoră nu va mai exista pentru Europa. Fie cum o fi: ziua scadenţei se apropie cu paşi repezi.

Spania: Criza se agravează, Germania e rugată să acţioneze (Le Figaro)

Criza din Spania e atât de gravă încât ministrul de finanţe a fugit la Berlin să se consulte cu omologul său german. Cei doi miniştri au făcut apoi un apel pentru crearea rapidă a uniunii bancare europene.

Şi asta nu e tot. Luis de Guindos fuge astăzi la Paris unde se va consulta cu Pierre Moscovici. Decizia privind uniunea bancară nu e o noutate, ea a fost luată la ultimul Consiliu European. Dar, ca de obicei, reacţia concretă în urma unei decizii politice se lasă aşteptată şi, cel puţin aşa lasă de înţeles ministrul spaniol, uniunea bancară e ultima soluţie de evitare a unui colaps financiar în Spania.

Dincolo de sectorul bancar, Spania mai are şi grija regiunilor sale autonome care nu se mai pot finanţa de pe pieţe din cauza randamentelor excesiv de mari. Deja Guvernul de la Madrid a pus la dispoziţia acestora 18 miliarde Euro, dar ameninţarea cu falimentul marilor regiuni spaniole pune în vedere nişte costuri cu mult mai mari decât poate suporta Cabinetul Rajoy astăzi.

În prezent, vistieria statului mai ţine 30 de miliarde Euro. Până în octombrie, Spania trebuie să rostogolească o datorie de 42 de miliarde nemaivorbind de finanţarea cheltuielilor curente. BCE a refuzat să intervină în favoarea Spaniei, iar ţara refuză cu obstinaţie orice intervenţie, respectiv finanţare externă, în numele sfintei suveranităţi naţionale care nu trebuie sacrificată în favoarea FMI.

Salvarea Spaniei nu este inevitabilă (The Guardian)

Costurile de împrumut ale Spaniei sunt la un nivel halucinant. Dar refuzul Madridului de a accesa finanţare de urgenţă în acest moment este bine motivat.

Dacă există o regulă deductibilă din această criză Euro, atunci e următoarea: cu cât oficialii neagă mai mult un fapt, cu atât e mai probabil să se întâmple. În cazul Spaniei, Guvernul refuză vehement posibilitatea de a primi un colac de salvare din partea creditorilor internaţionali. Observatorii externi îşi pun însă întrebarea când anume se va întâmpla ca Madridul să ceară bani, nu dacă o va face. Pieţele sugerează că accesarea finanţării e iminentă. Alţii cred însă că se va amâna până în ultima clipă, dacă se poate cândva anul viitor.

Că împrumuturile pe 10 ani au randamente de peste 7,5% nici măcar nu mai e o aşa mare problemă. Dar nici măcar titlurile de stat cu scadenţă pe termen scurt nu mai sunt deloc ieftine. Semnalul este îngrijorător pentru că arată lipsa de încredere a investitorilor chiar şi pe termen de doar un an.

Situaţia Spaniei este diferită de toate celelalte state cu probleme. Deocamdată ţara nu are problemă de lichidităţi. Are o gaură neagră în sectorul bancar, o datorie uriaşă a regiunilor sale, şomaj enorm şi o fugă a capitalului în alte zone mai sigure. Un pachet de salvare din partea UE nu ar rezolva neapărat niciuna din aceste probleme, dar nici n-ar strica. Măcar ar fi nişte bani la dobânzi mult mai mici decât cele practicate în prezent.

Faptul că Spania refuză deocamdată asistenţa financiară este o binecuvântare pentru zona Euro. Ieşită de pe pieţe, ţara ar face loc Italiei care nu are o poziţie deloc mai avantajată. Pusă sub asediul investitorilor, Roma n-ar face faţă. Iar la întrebarea dacă UE şi FMI au împreună destui bani pentru a acoperi nevoile Spaniei şi Italiei pe următorii ani răspunsul e sumbru...