Băsescu nu e ciuruit, e doar zgâriat (Jurnalul Naţional)

Băsescu nu e ciuruit, e doar zgâriat (Jurnalul Naţional)

Petru Calapodescu consideră că “cele două zile care au trecut de la suspendarea lui Traian Băsescu prin votul covârşitor al Parlamentului şi de la începutul practic al campaniei pentru referendumul de demitere demonstrează deja câte ceva. În tabăra USL pare a se fi instalat o anume euforie, dacă nu suficienţă, determinată de un transfer riscant al procentului din Parlament, obţinut totuşi prin negocieri politice, spre un pronostic solid al votului popular, de la 29 iulie. Dacă, aşa cum au mai greşit în 2007, adversarii lui Băsescu vor lăsa lucrurile să curgă de la sine şi nu vor duce o susţinută şi aplicată campanie de informare a electoratului, atunci USL se va sufoca pe parcursul campaniei. Şi chiar poate pierde, în detrimentul nu doar al său, ci al populaţiei, cursa”. 

Preţul suspendării (România Liberă)

Ce se va întâmpla, concret, dacă Băsescu nu va mai fi preşedinte? Redactorul şef Dan Cristian Turturică crede că “cel mai probabil se va opta pentru devansarea alegerilor parlamentare şi cuplarea lor cu cele prezidenţiale, posibil în octombrie, după cum îşi doreşte USL. nsă nu acest detaliu va reseta jocul politic, ci posibilitatea ca PSD şi PNL să candideze separat. De ce? Pentru că, după cum ne-au anunţat părinţii fondatori ai Uniunii Social Liberale încă de la înfiinţare, misiunea ei este una temporară. Iar scopul principal, înlăturarea lui Băsescu şi a PDL-ului, o dată atins, nu va mai exista nici o raţiune pentru ca un partid de stânga şi unul de dreapta să mai rămână împreună. Ce şanse are MRU să devină preşedintele României? Dacă Băsescu părăseşte Cotroceniul înainte de termen, la fel de mici ca şi ale acestuia în 2004 şi în 2009. Cu sprijinul unui Traian Băsescu plecat cu fruntea sus de la Cotroceni, şansele lui MRU de a-i succeda sunt maxime”.

România, afară din Europa? (Adevărul)

E adevărat, reacţiile politice sunt dure, notează Ovidiu Nahoi. “Dar poziţia tranşantă a guvernului german este şi o lovitură dată preşedintelui Parlamentului European, social-democratul german Martin Schulz, apărător al guvernului de la Bucureşti. În plus, Germania ar pierde, în persoana lui Traian Băsescu, un aliat-cheie în Consiliul European. În timp ce „flancul sudic" ar câştiga unul în persoana lui Victor Ponta. Cât despre Parlament, poziţiile sunt fix în oglindă faţă de cele referitoare la Ungaria. După atâtea tăceri şi compromisuri, reacţiile de la Bruxelles ţin mai degrabă de realpolitik”.

Cu ce am greşit noi, cei care până la urmă vom plăti toată factura? (Ziarul Financiar)

În opinia lui Cristian Hostiuc, director editorial al publicaţiei, “oamenii au amendat la urne regimul Băsescu şi guvernarea PDL nu pentru că le-au tăiat salariile cu 25%, ci pentru că nu au făcut nimic după aceea în administrarea economiei. Şi-au bătut joc de miliardele de euro care se strângeau în buget, că nu dădeau şi împărţeau de la ei. Nu au lăsat nimic în urmă. La alegerile din mai, oamenii au schimbat votul, în speranţa că cei care vin vor schimba lucrurile din ţară. Dar nici ei nu schimbă nimic, ci numai oameni. Şi noi plătim în timpul ăsta factura. Cu ce am greşit? Nu am pus ştampila pe cine trebuia? Nu am penalizat pe cei care au condus până atunci?”

Falimentul "Abramburicăi". Azi culege ce a semănat (Evenimentul Zilei)

Ecaterina Andronescu a revenit la ţanc în fruntea Ministerului Educaţiei. Astăzi, ea culege roadele mandatelor anterioare, când a distrus învăţământul profesional şi a obligat tinerii, indiferent de interese şi capacităţi, să se înscrie la liceu, pentru a alimenta fabricile de diplome.

Bacalaureat 2012 – ne mai putem salva viitorul? (Gândul)

Ce-i de făcut? se întreabă Florin Negruţiu “pe termen scurt, nimic. O "rezolvare urgentă" a situaţiei, "pentru ca dezastrul să nu se repete şi anul viitor" - cum văd că se cere la televizor - ar însemna doar ascunderea gunoiului sub preş. Dezastrul nu-l reprezintă procentul mare de picaţi la bac (în ţări mai civilizate este cam tot acolo), ci faptul că în România nu se mai face carte. Pe termen lung, sistemul de educaţie ar trebui centrat din nou pe dascăl. Pentru că omul sfinţeşte locul - şi nimeni altcineva decât profesorul este responsabil de câtă carte ştiu copiii -, şcoala ar trebui să-i atragă nu pe cei care nu-şi găsesc altă slujbă, ci pe tinerii deştepţi, cu vocaţie şi cu pasiune, care termină facultatea. Pentru asta e nevoie, vulgar spus, stimată ţară, de o leafă care să-i motiveze pe profesori şi care să le redea demnitatea. Dar nu e suficient: şcoala are nevoie de un sistem de evaluare şi de filtrare permanent, care să-i cearnă pe impostori şi care să le creeze sentimentul celor rămaşi că lucrează într-un domeniu de elită”.