
Presa românească
Ultima aroganţă a cabinetului Boc (Gândul)
„Ultima aroganţă a cabinetului Boc”. Rodica Ciobanu notează în comentariul din Gândul că “toţi pedeliştii care au cuvântat de la tribună Palatului Parlamentului au uitat un lucru esenţial: nu Opoziţiei i se adresau, ci cetăţenilor, iar laudele de sine, scuzele formale, justificările facile, falsa compasiune, rezistenţa pe baricade şi chiar înşiruirea meritelor reale vor înfuria şi mai mult populaţia nemulţumită. Aceasta aşteaptă ca PD-L să cedeze puterea ori măcar să dea semne că se dezlipeşte de ea. Dar partidul de guvernământ refuză să facă vreun pas către uşă… „Pactul pentru stabilitate” propus PD-L se traduce astfel: „Eu guvernez mai departe, voi vă daţi cu părerea şi vă angajaţi să nu mă subminaţi în niciun fel, fiindcă numai acest guvern păstrează stabilitatea economică a ţării”. O proclamaţie atât de arogantă nu putea fi luată în consideraţie nici de opoziţia parlamentară, nici de cea din piaţă”
„Baconsky, ce prăbuşire grandioasă!” Dan Constantin scrie în editorialul Jurnalului Naţional că e “Degringoladă în Guvern şi în PDL! Emil Boc, cu un discurs "al ultimei şanse", l-a dat afară din echipă pe Teodor Baconsky, ministrul de externe. Este un gest menit să arate fermitate – eu conduc, eu destitui! – dar, care arată tot mai clar că "vaporul" din Piaţa Victoriei a început să se scufunde. Demiterea lui Baconsky trebuie pusă în legătură şi cu funcţia de prim-vicepreşedinte pe care a obţinut-o la Congresul PDL cu bilet de înscăunare de la Băsescu.”
România Liberă se ocupă de Consecinţele mişcărilor de protest din Piaţa Universităţii. „Primele concesii făcute de Putere”: suspendarea taxei auto şi amnistia pentru 300.000 de bugetari. Funcţionarii publici din administraţiile locale, care au încasat diverse sporuri şi acum trebuie să dea banii înapoi, ar putea fi printre primii beneficiari ai mişcărilor de protest. Ce mai urmează?Analiştii se aşteaptă ca reprezentanţii Guvernului să adopte mai multe măsuri favorabile populaţiei. Guvernul încearcă să îşi cumpere liniştea cu banii noştri.
Adevărul acuză un „Troc murdar intre Boc şi profitorii Revoluţiei”. Democrat-liberalii au promis că vor găsi soluţii financiare pentru a plăti în continuare indemnizaţiile revoluţionarilor. În schimb, revoluţionarii se angajează să întrerupă manifestaţiile de stradă. 112 milioane de euro annual ne costă indemnizaţiile revoluţionarilor
„Risc de violenţe azi în Bucureşti” avertizează Evenimentul Zilei! De Ziua Unirii sunt aşteptaţi, în Capitală, peste 10.000 de protestatari, de la cadre militare disponibilizate la ultraşi, pensionari şi revoluţionari. Sursele EVZ precizează că preşedintele sindicatului rezerviştilor, Mircea Dogaru, s-a întâlnit, ieri, cu preşedintele onorific al Conservatorilor, Dan Voiculescu, pentru a pune la punct detaliile protestului, care ar urma să degenereze în violenţă. Atât cadre din Capitală, cât şi din provincie urmează să protesteze în Piaţa Victoriei, iar apoi se vor îndrepta către TVR. Rezerviştii ar urma să facă apoi joncţiunea cu manifestanţii care se strâng, de 12 zile, în Piaţa Universităţii.
„Fiecare zi în plus de protest începe să însemne un minus pentru economie” titrează Ziarul Financiar. Dumitru Miron, prorectorul Academiei de Studii Economie, una din cele mai prestigioase instituţii de învăţământ de pe piaţa locală, spune că instabilitatea mediului politic, nemulţumirile manifestate de oamenii care cer demisia preşedintelui şi a Guvernului afectează mediul de afaceri prin faptul că investitorii străini vor evita să investească în România în această perioadă. Protestele din ultimele două săptămâni au speriat investitorii străini care importă produse de la firmele din România şi îi determină să amâne încheierea contractelor până când tensiunile sociale vor dispărea.
„Ori pierdem cu toţii, ori învingem cu toţii”. Martin Schulz, ales pe 17 ianuarie preşedinte al Legislativului european, a explicat, într-o scrisoare trimisă cotidianului „Adevărul“, ce va încerca să facă în calitate de şef al PE. Fostul lider al socialiştilor europeni promite că va lupta inclusiv cu Comisia Europeană pentru a avea mai multă democraţie în Europa.