Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ionuţ Raita, voluntar în Ghana

La revoluţie aveam 14 ani. Şi nu-mi imaginam că o să călătoresc aşa de mult. Până la 26 de ani nu am ieşit din ţară. Am avut un paşaport făcut prin 1990, dar mi-a expirat fără să-l folosesc. Apoi am început să am ocazii să călătoresc. La început doar în interes de serviciu... Polonia şi Bulgaria. Apoi Bratislava şi Bruxelles. A urmat prima călătorie cu adevărat mare, în America, la New York, Las Vegas şi în multe alte locuri, în interes de serviciu sau personal. Dar numai în Europa şi în America.

Am absolvit Facultatea de Drept de la UBB, Cluj, în 1999. În timpul facultăţii am fost voluntar într-un ONG. Când am absolvit şi nu mi-am găsit imediat o slujbă de jurist, am lucrat ca şi asistent manager în aceeaşi organizaţie. Am schimbat câteva slujbe de ONG şi de jurist în firme mici, şi până la urmă am rămas să lucrez ca manager în organizaţii non-profit. Aici am cunoscut mulţi voluntari şi lucrători internaţionali în domeniul ONG. În 2001 am avut ocazia să lucrez cu Patti, o voluntară din Corpul Păcii, o organizaţie americană care trimite voluntari în toată lumea. I-am admirat şi am fost invidios pe voluntarii aceştia. Ei, născuţi în SUA, aveau oportunitatea aceasta minunată de a călători, de a cunoaşte lumea, oameni şi culturi noi, şi de a câştiga şi experienţă profesională. Eu, din România, aveam nevoie de viză ca să merg mai la vest de Ungaria.

Am lucrat 7 ani la Habitat pentru Umanitate, o organizaţie internaţională unde am întâlnit sute de voluntari care vin în timpul lor liber şi cu resursele lor ca să ajute alţi oameni. Şi, bineînţeles, pentru experienţă turistică şi interculturală.

În 2008 am aflat că Voluntary Service Overseas (VSO) recrutează şi în România. VSO e un fel de Corp al Păcii britanic, dar acceptă voluntari din multe ţări. Şi m-am hotărât aproape imediat că vreau să fac asta. Vreau să merg, pentru un an sau doi, într-o ţară din lumea a treia, şi să contribui cu puţin la eforturile unei organizaţii care crede că lumea poate fi mai bună şi pune umărul pentru ca asta să se întâmple cu adevărat.  Eram de 4 ani director la Habitat Cluj, şi am primit o ofertă de a lucra pentru biroul naţional al Habitat for Humanity România. Am amânat planul cu voluntariatul, dar nu am renunţat la el. Şi, după aproape doi ani la Bucureşti, în 2011, am început demersurile pentru înrolarea ca voluntar la VSO.

Pe scurt, ce face VSO: recrutează voluntari cu experienţă profesională în unele domenii de interes pentru a susţine eforturile de dezvoltare ale ţărilor sărace. Manageri, profesori, medici, etc. Voluntarii sunt trimişi într-o astfel de ţară, unde vor lucra pentru o organizaţie locală pe care o susţine VSO. Voluntarului i se plătesc toate cheltuielile legate de transport, asigurări, cazare şi o alocaţie lunară egală cu un salariu mediu în ţara unde pleacă. Voluntarul devine staff permanent al organizaţiei unde este plasat pentru o perioadă de un an sau doi. Asta fac eu acuma, pentru un an. Lucrez pentru Link Community Development (LCD), în Bolgatanga, Upper East Region, Ghana.

Am început să scriu un jurnal pentru a-mi ţine la curent prietenii şi familia despre ce fac în Ghana. Iar prietenii de la RFI mi-au propus să-l public aici, pe website. O să încerc, timp de un an, să arăt celor interesaţi să citească jurnalul, cum e viaţa în Ghana, cum e interacţiunea mea cu oamenii de aici şi cultura lor, şi cum este experienţa mea personală aici, ca român, alb, voluntar într-o ţară despre care eu şi probabil marea majoritate a românilor ştim foarte puţin. Sper să vă facă plăcere lectura!

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.