Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


In Kosovo, viata e gri. Din cauza poluarii cu praf de carbune

mediu-kosovo-2303-titlu.jpg

Uzina electrica din Obilici, Foto: Cristi Popescu

Astăzi, RFI România difuzează un nou reportaj din seria „Mărturii despre lume”, un proiect realizat de RFI, France 24 şi Good Planet, cu sprijinul Comisiei Europene. Reportaje despre probleme de mediu, sănătate şi educaţie.

Reportajul de astăzi, despre cât de poluată e Republica Kosovo, face parte din proiectul „Temoins du Monde”, care include 30 de reportaje din 10 ţări învecinate României sau aproape de aceasta – Albania, Kosovo, Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia, Georgia, Moldova şi Ucraina.

ASCULTAŢI VARIANTA AUDIO:

Un documentar de Cătălin Lenţa

AscultăDownload

Astăzi vorbim despre fumul gros care acoperă mai tot timpul capitala Priştina şi satele din jur. Şi despre problemele grave de sănătate pe care le provoacă. Fumul vine de la centralele care ard cărbune pentru a produce electricitate. Iar fumul respectiv l-am văzut cu mulţi kilometri înainte de a ajunge în Priştina, practic aproape după ce am trecut graniţa din Macedonia în Kosovo. E un nor gălbui murdar care acoperă o bună parte din cer. Şi care, am constatat puţin mai târziu, nici nu prea te lasă să respiri în voie. Mi s-a spus că altădată era şi mai rău, deşi pare greu de crezut. Era mai rău pentru că fumul era de câteva ori mai gros, mai ales când nu bătea vântul.Pristina, Foto: Cristi Popescu

Acum s-au mai schimbat lucrurile pentru că a început comunitatea internaţională să ceară măsuri de protecţie a mediului. Aşa că, de voie, de nevoie, Kosovo a început să lupte împotriva poluării. Cu rezultate destul de modeste deocamdată. Iar asta se vede cam peste tot. Odată ce intri în Kosovo începi să vezi că nu e prea curat. Mizeria de pe lângă drumuri şi pe câmpuri e de câteva ori mai multă decât în România, de exemplu.Pristina, Foto: Cristi Popescu

Cam toate gunoaiele se aruncă unde vrea fiecare, aşa că dacă ai coborât din maşină pe marginea şoselei, eşti obligat uneori să faci alpinism pe munţii de gunoaie. Neplăcerea asta se adaugă celei de la graniţă, când cu amabilitate sau nu ţi se cer şi ţi se iau 30 de euro. Asta pentru asigurare, că cea internaţională nu e recunoscută în Kosovo. Aşa că te dai jos din maşină şi te întorci o sută de metri, spre Macedonia din care tocmai ai intrat, pentru că biroul în care plăteşti asigurarea e mai în spate de locul unde e verificată maşina şi unde îţi este cerut paşaportul. Iar în biroul respectiv ai nevoie de câteva zeci de secunde să te lămureşti cui plăteşti. Sunt mai multe persoane, dintre care una e cea oficială, care o să-ţi ia banii, dar nu o vezi din cauza fumului. Nu de la centrala pe cărbune, ci de la ţigări. Toată lumea fumează, şi deşi era cald când am intrat în Kosovo, uşa era închisă, pentru că aşa trebuie să stea, mi-a explicat funcţionarul de la vamă.In drum spre Pristina, Foto: Cristi Popescu

Trec însă toate şi te urci din nou în maşină, spre capitala Priştina. Şoseaua e destul de bună, deşi sunt multe semne de circulaţie pe care nu le înţelegi, chiar dacă ai făcut o şcoală de şoferi. Sunt galbene, destul de dese şi împărţite în două. Sus e desenat un tanc şi mai jos un camion. Până la urmă înţelegi că sunt semne de circulaţie destinate convoaielor militare, omni – prezente în Kosovo, pentru că noua republică nu e un loc tocmai liniştit. Din momentul acela devii puţin neliniştit şi începi să fii mult mai atent, căutând din priviri tancurile, care sunt mult mai mari şi mai solide decât maşina ta. Nu am dat peste nici unul, deşi au trecut convoaie militare, dar numai cu maşini blindate de intervenţie. În schimb am văzut elicoptere militare, care zburau destul de jos şi în formaţie de luptă. Atât de jos încât puteai vedea cu uşurinţă că uşile laterale sunt deschise, iar pe fiecare parte era câte un soldat cu o mitralieră imensă îndreptată spre şosea. Probabil ca să te apere de posibile atacuri.Foto: Cristi Popescu

Atacurile n-au venit însă decât din partea şoferilor care conduc după cum cred ei de cuviinţă. Regulile de circulaţie probabil că sunt ceva facultativ în Kosovo din moment ce nimeni nu respectă semnele care obligă la acordarea de prioritate. Aşa că dacă nu vrei să mori, te opreşti tu şi laşi camioanele să treacă. Şoferii lor oricum nu se uită nici în stânga, nici în dreapta atunci când traversează şoseaua destul de circulată.Un bulevard aglomerat in Pristina, Foto: Cristi Popescu

În fine, trec toate astea şi te apropii de Priştina. Care, aşa cum spuneam, pare acoperită de un nor imens. Şi nu doar pare, ci aşa şi este. E fumul de la două centrale în care este ars lignitul, resursă minerală din care Kosovo are 14 miliarde de tone. Aşa că lignitul e principala materie primă pentru producerea electricităţii şi în acelaşi timp cea mai mare sursă de poluare, după cum e uşor de observat. Instituţiile internaţionale prezente sub o formă sau alta în Kosovo au atras atenţia nu o dată în această chestiune, numai că mai mereu răspunsul autorităţilor kosovare a fost că nu prea sunt bani pentru remediere. Acum e totuşi în derulare un proiect anti-poluare, care costă sute de milioane de euro, dar mai are multe etape până la finalizare. Despre proiect am aflat după ce am fost în zona unde sunt centralele electrice, în apropiere de capitală.Kosova A si Kosova B, Foto: Cristi Popescu

Peisajul nu e prea plăcut şi ai senzaţia în fiecare clipă că pe tine se aşează straturi de praf. Te convingi repede că nu e doar o senzaţie, că praful există, că te murdăreşte şi nu te lasă să respiri.Obilici, Foto: Cristi Popescu

Oamenii din Obilici nu se lasă prea uşor convinşi să vorbească. La urma urmei, au văzut sute de reporteri care au venit, i-au întrebat câte ceva, i-au compătimit şi au plecat. În urma lor nu s-a schimbat nimic. Centralele sunt tot acolo, fumul e în continuare deasupra lor, iar ei se îmbolnăvesc tot mai tare în fiecare zi:

« Aici, în Obilici, oamenii mor tineri, nu apucă să îmbătrânească prea mult. Şi vă daţi seama care e cauza. Ne îmbolnăvim din cauza poluării. Nimănui nu pare să îi pese de noi, nu avem nimic. Nu avem canalizare, nu avem surse de apă potabilă, altele decât fântânile pe care le-am săpat noi. Uitaţi-vă şi dumneavoastră la cum arată totul în jur, e murdar de la cenuşă. Iar praful ăsta te îmbolnăveşte. În familia mea, doi au murit nu de mult – tata la şaizeci de ani, şi mama, la 58. A mai murit şi o verişoară, când avea 16 ani. Şi noi credem că toţi mor din cauză că îi îmbolnăveşte poluarea, centrala electrică din apropiere. În plus, mai toată lumea de pe aici e bolnavă de astm, trebuie să luăm medicamente, pe care le plătim noi, deşi ne-au îmbolnăvit alţii. Eu am trăit câţiva ani în Germania, am strâns bani să îmi construiesc o casă. Aici am pământul, aşa că aici am ridicat-o, numai că de atunci sunt mereu bolnav. Şi uitaţi-vă, că tocmai a spălat nevastă-mea nişte rufe. Vedeţi că deja sunt negre? »Agon Ibrahimi, Foto: Cristi Popescu

Agon Ibrahimi locuieşte de câţiva ani în Obilici. Nu pentru că ar vrea, ci pentru că nu are de ales. Regretă că nu a rămas în Germania, unde muncea din greu, dar măcar era sănătos. Acum s-a îmbolnăvit, iar ce câştigă abia îi ajunge să îşi ţină familia. Pentru că, spune el, plăteşte şi ceeea ce nu merită sau nu există :

« Faptul că ne îmbolnăvesc nu e totul, ne mai iau şi banii pe deasupra. Nu înţelegeţi ? Atunci să vă explic. În fiecare lună trebuie să plătim pentru apă, deşi apă luăm din fântânile noastre. Primarul zice că a făcut reţea de apă, dar sunt bani cheltuiţi fără folos. Nu a curs niciodată apă prin ţevile acelea. Şi mai plătim şi pentru canalizare. Unde vedeţi dumneavoastră canalizare în curtea asta, sau măcar între case, că nici drumuri nu avem ? Când te duci la el, la primărie, spune că nu are ce să ne facă, că aşa e viaţa aici, dacă nu vrem, să plecăm. Unde să pleci ? Aşa că murim de cancer. Nu am decât un cuvânt pentru toate astea – e o catastrofă ». Curtea in care locuieste Agon, Foto: Cristi Popescu

L-am lăsat pe Agon Ibrahimi în curtea lui, cu praf de cărbune peste tot, mai ales în plămâni. Am încercat să luăm legătura cu cei din conducerea centralelor care ţin de compania de electricitate din Kosovo. Toată lumea îmi spunea că directorii vor fi disponibili, că vorbesc limba engleză şi că sunt dispuşi să discute subiectul. Numai că realitatea a fost alta. Sigur că directorii erau ocupaţi, probabil cu proiectele de retehnologizare şi modernizare, sau eventual cu una dintre multele delegaţii străine care trec prin Kosovo. A fost nevoie de o mulţime de telefoane şi de o oră de învârtit în jurul clădirii companiei de electricitate până să ajung la purtătorul de cuvânt. Fost jurnalist, convertit la relaţii publice într-o firmă cu viitor. Viktor Buzhala ne-a invitat pentru discuţii într-un birou unde se fuma la fel de mult ca şi la graniţă, când am plătit asigurarea pentru maşină. L-am întrebat pe Viktor Buzhala cum e cu norul de fum produs de centrala de la Obilici :

Viktor Buzhala, Foto: Cristi Popescu Înainte de toate, există două centrale electrice, Kosovo A şi Kosovo B. Kosovo A este o centrală foarte veche care a fost construită acum 50 de ani, când nimeni nu se gândea la problemele de mediu. Acum însă experţii spun că aceasta generează poluare din patru puncte de vedere: întâi poluare directă prin fum, apoi prin depozitul de cenuşă. A treia cauză ar fi transportul de cenuşă de la centrala Kosovo A pană la depozitul de cenuşă şi în al patrulea rând riscurile legate de fenoli şi alte substanţe poluante. Investim 50 de milioane de euro în rezolvarea acestor patru surse principale de poluare. De exemplu, depozitul de cenuşă a fost acoperit în proporţie de 80%, dar nu putem să-l acoperim în totalitate pentru că trebuie să continuăm depozitarea şi în plus este legat de transportul hidraulic al cenuşei, care este un sistem închis. Transportul merge de la Kosovo A până la depozitele deschise epuizate. Acest proiect va fi finalizat peste două luni, este o investiţie de 8,7 milioane de euro dintre care 7,7 milioane provin din resurse proprii şi 1 milion de la Banca Mondială. Astfel poluarea generată de transport se va reduce la zero, pentru că este vorba despre un sistem închis de transport iar cenuşa va fi amestecată cu apă. Şi în momentul în care vom lansa acest sistem de transport hidraulic vom putea acoperi întreg depozitul de cenuşă”.Foto: Cristi Popescu

Bun, numai că acoperirea respectivă nu pare a rezolva problema. Depozitul de cenuşă este pe pământ, iar de acolo vântul o împrăştie peste tot, iar apa de la ploi duce substanţele otrăvitoare în pânza de apă freatică, din care lumea din apropiere se aprovizionează. Lucrurile sunt pe cale de a se aranja, cel mai greu a fost cu fenolii, mi-a spus purtătorul de cuvânt al companiei publice de electricitate din Kosovo:

„În ceea ce priveşte substanţele periculoase, existau 20.000 tone de astfel de substanţe în apropierea centralei Kosovo A, le-am dezoxidat pe majoritatea şi am făcut o izolare ermetică. Procesul este finalizat, celelalte, care au mai rămas, sunt transportate în Uniunea Europeană, în Belgia şi în Suedia, pentru a fi eliminate. Al patrulea proiect este legat de schimbarea unor instalaţii numite precipitatori electrostatici. Avem trei unităţi active în centrala Kosovo A, denumite A3, A4 şi A5. Iniţial au fost cinci dar primele două au fost închise definitiv, erau cele mai vechi şi nu mai erau eficiente. Aşadar schimbăm precipitatorii electrostatici în cele trei unităţi. La A5 am terminat deja, totul funcţionează foarte bine, la standarde europene, am semnat un contract cu o firmă germană şi se stipulează acolo foarte clar că atunci când se implementează noii precipitatori electrostatici, unitatea A5 trebuie să respecte standardele europene. Acum am închis unitatea A3 şi schimbăm şi aici precipitatorii electrostatici. Şi apoi la începutul anului viitor vom trece la grupul A4. Proiectele costă aproximativ 25 de milioane de euro, cu finanţare din venituri proprii, din veniturile companiei de electricitate din Kosovo. Iar când toate cele trei unităţi vor funcţiona cu noii precipitatori electrostatici, centrala Kosovo A va respecta standardele europene”, spune Victor Buzhala. Şi nici măcar nu mai durează prea mult, pentru că proiectul este unul în curs de derulare. Aşa că ceva rezultate ar putea fi contabilizate:Foto: Cristi Popescu

„Dacă vă uitaţi la unitatea A5, astăzi poluarea provocată de fum, de emisii este de 15 ori mai mică decât în trecut, şi la fel se va întâmpla şi cu A3 şi apoi cu A4. Tot fumul pe care l-aţi văzut dumneavoastră provine de la A4. Şi chiar dacă am vorbit public despre aceste lucruri, unii nu ne-au crezut. Lumea a spus că nu se doreşte schimbarea filtrelor. Oamenii care suferă de atâtea decenii din această cauză nu vor să creadă. Când am schimbat filtrele de la prima unitate, am invitat toate părţile interesate, ambasadori, miniştri, presa naţională. Este aşadar un proiect în curs şi peste 6-8 luni, centrala Kosovo A va respecta standardele europene. Anul viitor aceste proiecte se vor finaliza, zona Priştina va fi mai sigură. Cei patru factori majori de poluare vor fi eliminaţi. Asta nu înseamnă că nu va mai exista deloc poluare din cauza centralei electrice, pentru că încă nu s-a descoperit soluţia magică, şi centralele pe bază de lignit din alte ţări poluează”.

Are dreptate reprezentantul companiei de electricitate din Kosovo, astfel de unităţi poluează masiv. Doar că în majoritatea statelor europene ele au fost închise sau măcar modernizate, astfel că acum pe coşuri scot mai mult abur decât fum. Kosovo încearcă cu mari eforturi financiare să ajungă lumea din urmă, doar că nimeni nu se prea înghesuie să investească. Aşa că cea mai mare parte a banilor vine din surse proprii, adică din vânzarea de electricitate. Viktor Buzhala spune că e vorba de o firmă de stat care a avut de ales între profit şi măsuri de protecţie a mediului, dar a optat pentru a doua variantă. Peste 20% din veniturile companiei de electricitate din Kosovo merg în această direcţie, 2012 fiind declarat anul mediului. E adevărat că mai vin şi bani din străinătate. În proiectul de acoperire a depozitului de cenuşă şi de gestionare a substanţelor chimice periculoase, există un ajutor de 10 milioane de dolari de la Banca Mondială şi un altul de 3 milioane de euro de la guvernul olandez. Oricum, cu toate aceste modernizări şi îmbunătăţiri, actualele centrale pe lignit din Kosovo nu par a avea viaţă lungă. De exemplu, centrala Kosovo A va fi operaţională doar până la sfârşitul lui 2017. Aceasta a fost solicitarea Comisiei Europene, Kosovo A trebuie să fie dezafectată până în 2017. Ce va fi după, deocamdată nu ştie nimeni, cel puţin nu din cadrul companiei publice de electricitate. Întrebaţi la guvern, a fost recomandarea primită. Foto: Cristi Popescu

„Problemele apar pentru că e un amestec de competenţe şi participaţii. KEK era şi încă este o companie de stat, însă înainte făcea parte din Kosovo Trust Agency care la rândul ei aparţinea UNMIK, adică Misiunea Naţiunilor Unite în Kosovo. Acum însă lucrurile sunt clare, suntem o companie de stat, 100% din acţiuni sunt deţinute de guvernul nostru. Între timp guvernul a decis privatizarea distribuţiei de electricitate şi a şi semnat contractul cu câştigatorul licitaţiei. De acum înainte distribuţia va fi separată de producţia de electricitate. Însă pentru moment nu vom privatiza centralele electrice şi minele. Şi mai avem un alt proces în curs, de construire a unei noi centrale, aici, în apropierea Kosovo B. Kosovo A se va închide şi vom utiliza noua centrală. Este un proiect al Ministerului Economiei”.

Revin la discuţia despre poluare şi sunt invitat din nou în Kosovo peste jumătate de an, să văd schimbările în bine. L-am întrebat pe purtătorul de cuvânt al companiei kosovare de electricitate de unde au bani pentru investiţii în condiţiile în care lumea nu pare foarte avută, deci nici mare consumatoare de electricitate. Numai din încasări, spune Viktor Buzhala, care s-au s-au dublat în ultimii patru ani. Chiar şi aşa rămân destule probleme. Nu o dată, în perioada cât am stat în Priştina, am avut parte de întreruperea curentului. Chiar dacă hotelul era în centrul capitalei tot am rămas pe întuneric. Şi nu pentru câteva minute, uneori dura mai mult de o oră. Atunci am înţeles de ce în Kosovo sunt peste tot, dar peste tot, generatoare electrice care funcţionează cu păcură sau motorină. Dacă tot se modernizează centralele, de ce nu e destulă electricitate, l-am întrebat pe purtătorul de cuvânt al companiei producătoare ?

„Problema este reţeaua care se află într-o situaţie foarte proastă şi trebuie să intervenim foarte frecvent. Şi trebuie să oprim furnizarea de curent pentru lucrările de mentenanţă. În plus, iarna nu avem suficientă electricitate pentru a alimenta pe toată lumea. Şi atunci am împărţit clienţii în mai multe categorii: A sunt cei care plătesc întotdeauna facturile de consum; B sunt cei care îşi achită facturile însă nu cu regularitate şi C sunt cei care plătesc cel mai puţin. Pentru A nu întrerupem niciodată consumul, beneficiază de electricitate 24 de ore din 24 în fiecare zi a anului. Categoria B este alimentată în proporţie de 98 sau 99% din timp iar consumatorii din categoria C au parte de electricitate 94 sau 95% din timp. Aşadar facem intervenţii în reţeaua de distribuţie, doar pentru a o menţine funcţională. Iar pe lângă întreţinere, e nevoie şi de modernizare. Dacă ne uităm la estimările Băncii Mondiale, doar pentru normalizarea situaţiei reţelei de distribuţie trebuie să investim 500 de milioane de euro. Am investit deja 120 de milioane de euro, dar acum trebuie să mai găsim încă 380 de milioane de euro, la nivel naţional. Cererea de electricitate creşte anual cu 5 până la 6%, iar reţeaua este aceeaşi de acum 20 de ani. Cea mai mare creştere a nevoilor de electricitate a fost în timpul lui Miloşovici, dar nimeni nu a investit şi în reţea”.Apus in Pristina, Foto: Cristi Popescu

Aşa că acum se investeşte, se construiesc noi staţii de transformare şi noi reţele de distribuţie. Dar durează. Aşa că timp de câteva zile am fost unul din cei 700.000 de locuitori ai Priştinei care trăiesc când cu electricitate, când fără.