O zi într-o fermă mongolă

Autobuzul care ne-a adus din Rusia ne-a lasat langa piata unde se vind de toate, de la banane la cai si capre. De aici a venit sa ne ia gazda noastra, fermierul unde aveam sa stam 4 zile, in satul Orhon, situat la 40 de minute de mers cu masina, pe drumuri de pamint.

Asteptindu-l, in orasul prafuit, cu drumuri desfundate, am facut cunostinta cu un profesor de matematica ce a venit sa ne salute, precum si cu doi betivi hotariti sa ne tina de urit si sa vegheze asupra bagajelor noastre.

Alcoolul este o problema nationala in Mongolia, unde pe de o parte statul incurajeaza natalitatea, dar pe de alta parte somajul este in medie de 10 %, si mult mai ridicat in zona rurala. Barbatii, mai putin educati decit femeile, pentru ca sunt retinuti sa ajute la muncile fermei, sunt victimele cel mai numeroase, ne spune gazda noastra, un australian de 60 de ani, imbracat in tinuta cazaca, pentru a pastra traditia bunicilor sai, odinioara protectori ai tarului rus. Martin locuieste  aici de 10 ani, si e casatorit cu Mingii, o tinara mongola cu care are o fetita de 9 ani.

Ferma lor are 4 tipuri de picioare scurte si lungi, cum sunt clasificate aici animalele: capre si oi, picioare scurte; cai si vaci, picioare lungi. Numai camile nu are, nu este zona lor.

De ce tine atitea animale ? Pentru ca nu il costa mai nimic, raspunde, si in plus, dau lapte, lina, si carne. Caii se intretin singuri, sunt in libertate, pentru a fi obisnuiti sa se lupte cu lupul iarna si sa isi gaseasca singuri de mincare si apa. Unii pot fi calariti, altii nu. Dar cei mai multi nu au fost incalecati de ani de zile. Laptele iepelor , pus la fermentat, da airagul, o bautura nationala indispensabila din casele mongolilor si care se ofera in semn de bun venit vizitatorilor. Iarna, caii ii vinde pentru carne sau pentru prasila, cu circa 500 de euro bucata.

Caprele sunt tinute pentru lina casmir pe care o dau  la sfirsitul iernii. Pe la inceputul lui mai, caprele sunt pieptanate pentru a colecta lina de iarna, fina si foarte calduroasa,  care cade si face loc linei de vara. O persoana priceputa poate pieptana 5 capre pe zi, una nepriceputa numai 2.

Oile dau si ele lina si laptele din care se fac produsele lactate ce se pastreaza peste iarna.

Vacile necesita mai multa ingrijire, trebuie vaccinate si pazite de lup dar si ele pasc liber, si sunt mulse de doua ori pe zi.

Ferma in care locuim are pomi fructiferi, o raritate in sat. In 90, cind Mongolia s-a rupt de comunism, au fost taiati toti pomii satului, plantati de  romani si bulgari in timpul comunismului.Fabrica de conserve de fructe a fost si ea lasata in paragina.  Desi zona este cunoscuta drept grinarul Mongoliei, multi prefera sa continue traditia cresterii animalelor, si sa lase pamintul in pasunatul animalelor.

In sat un chinez creste legume, altii cartofi, dar numai in propria gradina. Australianul nostru nu numai ca inchiriaza iurte pentru turisti, ci primeste si voluntari cu care testeaza diferite culturi.

Aurelie si Anais , doua studente din Paris, au altoit pomii, au plantat ciuperci si porumb. Vor sta aici 3 luni, si spun ca viata de ferma le va lipsi. Desi nu este decit un magazin in sat, internet nu exista, iar orasul e inaccesibil cind ploua , viata in natura le multumeste pe deplin. Iar cind au timp, urca pe cal pentru o tura prin iarba inalta si pe malul riului, citeodata insotie de Bambus, ciinele puiandru infoiat ca un ursulet. 

Dupa patru zile de dormit in iurta, de spalat cu apa rece la dusul improvizat dintr-un butoi, cu apa scoasa din fintina, si cu toaleta in fundul gradinii, ca la noi la tara, drumurile s-au uscat suficient si am plecat cu regret spre capitala Ulaan Baatar, - Eroul Rosu, care ne-a intimpinat cu un nor dens de poluare. De acolo am pornit spre Gobi, despre care va voi povesti data viitoare.