Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Reportaj RFI: Gazonul ciuruit şi blazonul ciufulit !

reportaj-rfi-gazonul-ciuruit-blazonul-ciufulit.jpg

România a ratat calificarea la Euro 2012, după meciul cu Franţa de pe Arena Naţională.

A început cu valuri în tribune, "ca la mondiale" şi s-a terminat cu huiduieli: meciul dintre România şi Franţa s-a încheiat indecis, scor zero la zero. Tricolorii pierd astfel orice şansă de calificare la Euro 2012. Cum a fost însă atmosfera la prima partidă de pe spectaculoasa Arenă Naţională? Un reportaj marca RFI. (Vezi video în ştire)

Arena Naţională, cândva în jurul orei 8 seara. O masă imensă de suporteri se îndreaptă cuminte spre stadion. Cei mai mulţi se uită minunaţi la noua arenă sportivă. Nu se grăbesc să intre pe stadion. Fac poze şi comentează între ei.

În sfârşit, intrăm. Pe culoare, stadionul pare un labirint gigantic, în care nu te poţi însă rătăci. Totul este bine organizat: inscripţiile de pe pereţi te ghidează fără probleme spre sectorul unde ai loc.

Odată intrat, surpriză: pe biletul meu este un loc care… nu există. Mă aşez la întâmplare. Este poate cel mai bun loc central pe care îl puteam găsi. Nu acelaşi lucru se poate spune despre o tânără neagră de furie, care gesticulează nervos în faţa unui steward.

 

 

 

 

 

Coadă la suc şi hot dog… Zeci de oameni urcă treptele Arenei Naţionale, ţinând în mână ca pe un trofeu ori un pahar de suc ori un cârnat învelit în două felii de pâine.

Deşi meciul nu a început încă, atmosfera din tribune e spectaculoasă: peste 50 de mii de suporteri scandează numele României, aplaudă ritmic şi fac valuri "ca la mondiale".

Mai întâi, intră la încălzire jucătorii români… aplauze generoase. După care, intră şi francezii… huiduieli copioase!

 

Meci slab, atmosferă de Campionat Mondial

 

Meciul începe. Minutele trec. Puţine faze de poartă. Aproape nici un şut. Pasele par să nu se lege prea bine, driblingurile sunt rare, iar terenul… ei bine, terenul începe să semene cu o canapea jumulită!

Un mic, dar inimos grup de suporteri francezi, vopsiţi pe faţă îşi încurajează favoriţii. Românii îi pun imediat la respect şi încep să scandeze zgomotos numele României.

Minutele trec. Pe teren, spectacolul se lasă aşteptat. În tribune, începe să se instaleze plictiseala. O franţuzoaică de vreo 25 de ani, frumoasă şi desprinsă parcă din revistele de modă urcă treptele pe tocuri, ţinând în mână două pahare de suc. Se uită în sus şi oftează: mai sunt multe trepte!

Suporterii se amăgesc cu puţinele faze interesante de pe teren. "Hai, bă Băneli, bă!", strigă disperat şi cu accent moldovenesc un bărbat din spatele meu, ţinând-se cu mâinile de cap.

 

Starea gazonului de pe Arena Naţională, jalnică!

 

Vine pauza. Suporterii fac calcule şi comentează. "Deci dacă batem Franţa şi tot ce mai e şi dacă francezii şi bosniacii pierd…", comentează doi microbişti veniţi din provincie.

Câţiva oameni îmbrăcaţi în veste reflectorizante încearcă să peticească terenul. Gazonul arată ca sediul CC la Revoluţie: plin de găuri. O doamnă adusă probabil cu forţa la meci de soţul microbist cască plictisită.

Începe repriza a doua. Minutele trec. Jucătorii sunt zgârciţi cu şuturile pe poartă. Unii spectatori încep să-şi piardă răbdarea. În fine, meciul se termină în huiduieli. Nu pentru francezi, ci chiar pentru jucătorii lui Victor Piţurcă. Suporterii sunt supăraţi.

"Să zicem mersi că nu ne-am furat-o cu 3-0!", spune resemnat un mustăcios care râde singur, amuzat de propria remarcă.

Plec uşor plictisit de la meci. Nu înainte însă de a arunca o ultimă privire spre gigantica şi eleganta Arenă Naţională. Privirea îmi cade fără să vreau pe gazon. Terenul arată acum de parcă ar fi plin de muşoroaie de cârtiţă…