Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Artă şi nedumerire

arta-nedumerire.jpg

Artă contemporană la Grand Palais din Paris (Foto: Wikipedia)

Parisul a intrat în febrilitatea celei de-a 39-a ediţii a Târgului Internaţional de Artă Contemporană. Un domeniu care nu cunoaşte criza, dovadă că anul acesta expun la Grand Palais şi mai mulţi galerişti decât anul trecut. Foarte spectaculos este însă faptul că multe instalaţii ale artiştilor contemporani au invadat şi spaţiul public, altfel spus pot fi văzute în pieţe şi parcuri, cum ar fi grădina Tuileries. De altfel, în acest prestigios loc, între Luvru şi Place de la Concorde, poate fi admirată şi o instalaţie semnată de artistul român Mircea Cantor.

Târgul Internaţional de Artă Contemporană a fost inaugurat miercuri, 17 octombrie, pentru artişti, specialişti şi presă, iar de joi este deschis publicului. Un public care pare tot mai interesat de acest fenomen, arta modernă, fenomen greu de definit în acest moment, întrucât este un demers care se reînnoieşte mereu, aflat la frontierele dintre pictură, sculptură, scenografie, fotografie, video, coregrafie, teatru, happening, provocare, şoc vizual… ca să nu mai vorbim de invazia tehnologiei digitale.

182 de galerii sunt prezente la Grand Palais, faţă de 168 câte au fost anul trecut. De notat că 61 de galerii sunt franceze. Sunt aşteptaţi cumpărători şi amatori de artă de pe toate continentele şi trebuie notat că mulţi vin acum din Rusia sau din China.

Mai multe instalaţii au fost expuse în grădina Tuileries, dar şi la "Jardin des Plantes" (sau Grădina Botanică), în Muzeul Naţional de Istorie Naturală, precum şi în Piaţa Vandôme sau pe Esplanada Invalizilor. Putem spune că acest Salon de artă a "explodat" şi s-a răsfirat pretutindeni în Paris, ceea ce nu este contra naturii într-un oraş de artă şi al artelor, precum Parisul.

Printre expozanţi se numără şi artisul român Mircea Cantor, căruia i s-a decernat anul trecut, la acest important salon de artă contemporană, premiul Marcel Duchamp, ceea ce i-a deschis porţile Muzeului Naţional de Artă Modernă "Georges Pompidou" de la Paris, unde are în prezent o expoziţie personală, în timp ce la Grand Palais expune în cadrul galeriei Yvon Lambert.

Mircea Cantor este unul dintre acei artişti tineri a căror cotă creşte în acest moment şi într-un fel reprezintă cu brio şi România prin tot ce expune. Personal, îl consider un artist de o mare sensibilitate, care ştie să surprindă, dar şi să propună un mesaj, care suscită interogaţii vehiculând însă şi o anumită dimensiune poetică, pe care mulţi alţi artişti au evacuat-o total din demersul lor.

De altfel, cotidianul Le Figaro se întreabă în suplimentul său cultural dacă nu cumva arta nu s-a "financiarizat" în ultimele decenii, la fel ca economia. Le Figaro publică de exemplu fotografia unei instalaţii de pe Esplanada Invalizilor: este vorba pur şi simplu de complexul monumental de la Stonehege, numai că respectivele pietre megalitice sunt aduse la Paris sub formă... gonflabilă. Britanicul Jeremy Deller, care vrea în mod evident să provoace polemică şi-a intitulat ansamblul: "Sacrilegiu. Stonehege gonflabil".

Comentatorii de la cotidianul Le Figaro nu au nimic împotriva acestui spectacol, de altfel destul de amuzant, mai ales pentru copii, dar se întreabă serios "unde se ascunde arta" în acest tip de demers. Mulţi observatori ai fenomenului artistic contemporan ajung la concluzia că arta a devenit un fel de spectacol mediatic într-o societate-spectacol. Ceea ce numim astăzi obiecte de artă sunt de fapt produsul unui joc sofisticat, la care participă investitori, speculatori, experţi mai mult sau mai puţin auto-proclamaţi, colecţionari care au uneori gusturi îndoielnice şi, bineînţeles, "artişti", care uneori sunt mai degrabă provocatori profesionşti.

Într-o carte de eseuri despre arta contemporană, colecţionarul şi galeristul Antoine de Galbert nu se sfieşte de exemplu să spună: "arta a devenit frenetică, absurdă, chiar debilă". Specialiştii consideră însă că actuala ediţie a Târgului Internaţional de Artă Modernă de la Grand Palais pare să sugereze o "revenire la raţiune". Avem de-a face cu o ediţie, scrie Le Figaro, mai puţin "spectaculară", mai puţin "glamour" şi mai preocupată de revenirea la valorile sigure.