Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Berlinala: Urşii dansează

diane-kruger-liam-neeson-unknown.jpg

Diane Kruger, Liam Neeson în „Unknown“ (Necunoscut) (Foto: Berlinale)

Ultima zi a Festivalului Internaţional al Filmului din Berlin. Sîmbătă se vor decerna premiile, întrebarea care planează asupra Berlinalei este: Care dintre cele 16 filme din competiţie va obţine Ursul de Aur şi care vor fi distinse cu Urşi de Argint?

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Cea de-a 61-a ediţie a Festivalului Internaţional al Filmului de la Berlin se apropie de sfîrşit. Sîmbătă juriul internaţional, prezidat de actriţa şi regizoarea Isabella Rossellini, va anunţa cîştigătorii. Se aşteaptă ca marele premiu, Ursul de Aur, să fie decernat producţiei regizorului iranian Asghar Farhadi, intitulată „Divorţul“. Filmul lui Farhadi este o subtilă dramă de familie care evită critica directă a sistemului politic fundamentalist. Regizorul însă a folosit numeroase „şopîrle“ care demască faţa adevărată a statului islamist.

Din Berlinală nu au lipsit nici filmele care tematizează trecutul recent al Germaniei Occidentale. Este vorba despre perioada controversată a anilor 1960. Filmul lui Andres Veiel, care are un titlu cu o rezonanţă de lozincă politică interogativă: „Cine, dacă nu noi“ tematizează perioada de gestaţie a revoltelor politice şi a radicalizării fanatice din acei ani.

Pornind de la biografiile protagoniştilor grupului terorist autodenumit Fracţiunea Armatei Roşii (RAF), regizorul l-a plasat în centrul acţiunii pe Bernward Vesper (interpretat de August Diehl), prietenul viitoarei teroriste Gudrun Ensslin (Lena Lauzemis). Filmul începe în 1949 cu o scenă memorabilă în care tatăl lui Bernward, poetul nazist Will Vesper îi explică fiului său teoria raselor superioare, folosind în acest scop o povestire despre pisici. Pisicile sunt evreii regnului animal, explică bătrînul poet fiului său. Asta după ce seniorul a împuşcat o pisică pe care tînărul voia s-o îngrijească.

Gudrun Ensslin provine dintr-un mediu protestant, ea fiind fiica unui pastor evanghelic. Îl întîlneşte pe Bernward la Universitatea din Tübingen, unde amîndoi urmează cursurile de literatură şi retorică ţinute de celebrul profesor Walter Jens. Treptat cei doi se desprind de mediul lor de familie, radicalizîndu-se politic. Ensslin optează pentru schimbări violente. Bernward devine un intelectual radical, după ce s-a desprins de influenţa tatălui său pe care-l admira şi cu care se identifica. Nu-şi va găsi locul de nici o parte a baricadei. În cele din urmă se sinucide.

În urma lui Bernward Vesper (1938-1971) a rămas o carte neterminată, „Călătoria“ („Die Reise“), apărută postum. Cartea a fost ecranizată în 1986 de regizorul elveţian Markus Imhoof. Volumul este considerat drept un document al epocii şi a fost folosit şi de regizorul Andres Veiel ca o sursă de inspiraţie pentru acest film de excepţie. Scenariul propriu zis al filmului se bazează însă pe cartea politologului Gerd Koenen, Vesper, Ensslin, Baader, apărută în anul 2003.

În penultima zi a Berlinalei a mai rulat în competiţie şi filmul lui Joshua Marston „Vendeta“. Această coproducţie americano-albaneză oferă o imagine nefardată a unei societăţi ex-comuniste aflată în degringolada tranziţiei. În Albania, unde a guvernat cel mai dur regim comunist din Europa, noua libertate a dus la renaşterea unor vechi deprinderi arhaice.

Conflictele existente între familii se rezolvă nu pe calea justiţiei rudimentare din această ţară, ci prin vendete, adică prin răzbunări sîngeroase care se extind asupra unui clan întreg. Coexistenţa vendetei cu telefonul mobil, a internetului cu căruţe trase de mîrţoage  oferă spectatorului o imagine deprimantă a unei moşteniri care nu o să dispară de azi pe mîine.

Coproducţia germano-franco-britanică al lui Jaume Collet-Serra intitulată „Unknown“ („Necunoscut)“, care a rulat în afara competiţiei, a încheiat practic programul principal al Berlinalei. Este un film de acţiune, fără pretenţii ideatice, care relatează întîmplările incredibile ale unui biolog, care este de fapt un ucigaş trimis la Berlin pentru a pune la cale un atentat. Filmul este de o perfecţiune tehnică uluitoare direct proporţională cu lipsa de realism autentic. „Necunoscut“ mizează pe efecte optice îndrăzneţe destinate consumatorilor de filme de acţiune, renunţînd la orice mesaj. Singura idee care l-a călăuzit pe regizor a fost să distreze, cu scene de violenţă care sunt un scop în sine şi cu imagini ale unui Berlin care seamănă cu un New York transpus pe vechiul continent.