Biblioterapia sau puterea tămăduitoare a cărţii...

"Cine are carte are parte", spune un proverb. Analizăm însă în continuare un fenomen care ar putea genera un nou dicton: "Cine citeşte are parte de vindecare". Matei Vişniec ne vorbeşte despre "biblioterapie".

Fenomenul s-a născut în Statele Unite şi în Marea Britanie, dar acum pare să fie bine primit şi în Franţa: "biblioterapia" este recunoscută ca o metodă eficientă de depăşire a unor stări anxiogene sau a unor depresii. Pentru a înţelege cum are loc această terapie, imaginaţi-vă următoarea situaţie. "Biblioterapeutul" vă primeşte în cabinetul său şi timp de o oră vă "examinează" printr-un dialog cordial. Este absolut necesar ca acest specialist să înţeleagă care sunt problemele dumneavoastră şi în ce mod vă perturbă ele. Apoi, acest terapeut (numit uneori şi "bibliocoach") vă sugerează să citiţi un roman, să zicem "Bătrânul şi marea", de Hemingway sau "Potretul lui Dorian Gray", de Oscar Wilde.

În perioada imediat următoare, "biblioterapeutul" vă trimite o listă cu alte romane sau eseuri, pentru continuarea "tratamentului". Iar peste câteva săptămâni, dumneavoastră, fostul pacient angoasat şi aflat în plină stare de depresie, descoperiţi că literatura v-a făcut un bine enorm, că v-a corectat o anumită traiectorie de viaţă, că v-a dat răspunsuri la probleme care vă tracasau enorm sau care vă afectau raporturile cu lumea.

Nu e glumă, dintotdeauna romanele, poezia, eseurile, teatrul ne-au ajutat să ne situăm în raport cu lumea, cu ceilalţi şi cu sine însuşi. Potrivit unui specialist francez, doctorul André Bonnet, în ziua de astăzi, întrucât suntem asediaţi de informaţii şi de cărţi, uneori nu ştim ce să citim, ce cărţi ni s-ar adapta stării sufleteşti prin care trecem. André Bonnet este autorul unui doctorat pe tema "Biblioterapia în medicina generală" şi a unui studiu legat de influenţa lecturii asupra sănătăţii mentale. Concluziile sale, reluate recent într-un supliment literar al ziarului Le Figaro sunt extrem de interesante. Recomandarea unor anumite lecturi în context de psihoterapie poate duce la ameliorarea stării generale a pacientului şi chiar la vindecare. Dintre pacienţii intervievaţi de André Bonnet mulţi au declarat că romanele au avut efecte radicale asupra lor, de exemplu "Alchimistul" de Paulo Coelho.

Lumea anglo-saxonă a inventat de multă vreme aşa-zisele manuale de "auto-structurare" a personalităţii, de recuperare a stimei faţă de propria persoană. Biblioterapia este însă altceva, pentru că sugestiile de "auto-structurare" vin din lectura unui roman ales cu grijă pentru un anume pacient de un specialist.

În Marea Britanne, un filozof pe nume Alain de Botton a scris o foarte interesantă carte intitulată "Despre cum Proust vă poate schimba viaţa". Filozoful britanic a creat de altfel o asociaţie şi propune conferinţe şi ateliere pe tema găsirii echilibrului interior şi a bunăstării interioare, precum şi consultaţii în materie de biblioterapie.

Într-un interviu acordat suplimentului literar al ziarului Le Figaro, doctorul Maurice Corcos, care conduce la Paris un departament de psihiatrie pentru adolescenţi, defineşte lectura în felul următor: "a citi înseamnă a întâlni un frate; cărţile sunt efectiv nişte oglinzi vii, ele ne permit să începem un dialog cu noi înşine".

Există aşadar boli nervoase sau stări febrile, pentru care remediile pot fi găsite mai degrabă în librării şi în biblioteca, decât în farmacii. Fericit cel care, mergând la medic, iese cu o reţetă pe care nu figurează un nume de medicament, ci un nume de autor şi un titlu de roman. În ziua de azi se publică un roman la fiecare 30 de secunde. De unde concluzia că "biblioterapeuţii" sunt nişte psicoterapeuti, care au viitorul în faţă.