Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Despre conceptul de faţă a fiului lui Dumnezeu", o piesă care scandalizează catolicii francezi

sur-le-concept-du-visage-du-fils-dieu-foto-reuters.jpg

Sur le concept du visage du fils de Dieu. Foto: Reuters

Piesa de teatru intitulată Despre conceptul de faţă a fiului lui Dumnezeu (Sur le concept du visage du fils de Dieu), în regia italianului Romeo Castellucci continuă, la două săptămâni după premiera de la Paris, să fie zilnic ţinta integriştilor creştini. Sentimentul anumitor credinciosi că ar fi denigraţi îi face să se mobilizeze tot mai violent împotriva islamofobiei sau a creştinofobiei şi asta într-o ţară în care libertatea de expresie este sfântă.

În acest context, marţi seară, sediul jurnalului satiric francez Charlie Hebdo, care se pregătea să publice un număr care-l punea în scenă pe profetul Mahomed, a fost incendiat, iar site-ul publicaţiei - piratat de un grup de integrişti musulmani.

Islamul interzice, pare-se, reprezentarea profetului Mahomed - chiar dacă unii specialişti afirmă că acest lucru nu e scris nicăieri în Coran. Ca şi acum câţiva ani de zile în presa daneză, de data aceasta, ziarul satiric francez Charlie Hebdo a ales să ignore această aşa-zisă regulă, care nu este însă nicăieri scrisă, mai ales într-o ţară laică precum Franţa. În Hexagon însă există un drept, o legislaţie care consacră libertatea de expresie. Ne place sau nu, critica şi deci blasfemia sunt semne distincte ale libertăţii de expresie. "Nu există democraţie fără ireverenţă, fără parodie şi fără satiră", spunea Frédéric Mitterrand, ministrul francez al Culturii, comentând incendierea sediului revistei satirice.

Franţa, ţară laică de peste 100 de ani - mai exact din 1905 - întreţine un raport special cu sacrul. În acest context, se înscrie şi intoleranţa de care dau dovadă cei care de două săptămâni perturbă, manifestează şi întrerup piesa de teatru Despre conceptul de faţă a fiului lui Dumnezeu, în regia italianului Romeo Castellucci.

Dacă sensibilitatea unor credincioşi se poate înţelege, acest gen de problemă se reglează în faţa tribunalelor. Acestea au dat însă deja de două ori dreptate regizorului piesei. Catolicii integrişti nu se lasă şi îşi continuă hărţuiala cotidiană împotriva spectatorilor şi a actorilor. Se aruncă ouă putrede pe scenă, gaze lacrimogene, se intonează cântece religioase şi rugăciuni.

"Fanatismul religios, duşmanul Luminilor şi al libertăţii de expresie ia o turnură de tip fascist", se poate citi în petiţia lansată de directorul teatrului parizian în care au loc reprezentaţiile (Théâtre de la Ville), petiţie semnată deja de peste 1000 de personalităţi. O mobilizare care nu-i demoralizează deloc, ba dimpotrivă, pe catolici.

Alain Escada este preşedintele asociaţiei integriste Civitas, unul dintre organizatorii acestor manifestaţii, alături de extrema dreaptă franceză:

Acest spectacol se termină prin aparitia pe portretul murdărit al lui Isus a unei fraze care spune tu nu esti păstorul meu. Acest lucru noi îl considerăm ca pe o provocare abjectă anti-creştină. A-l umili astfel pe Hristos e un lucru care-i ofensează şi îi răneşte pe toţi credincioşii. Conceptul libertăţii de expresie se opreşte acolo unde apare ofensa şi provocarea vis-á-vis de cei din jur. Nu putem considera ca libertatea de expresie să fie fără limite”, spune Escada.

Piesa despre care vorbim pune în fapt în scenă un bătrân tată inconştient ajutat de fiul său, care îl curăţă zilnic cu grijă, sub o reproducere uriaşă a unui tablou cu Isus. Spectacolul este, pare-se, extrem de profund şi de uman. El a avut, de altfel, critici elogioase în presa de specialitate, o presă pe care însă probabil integriştii n-o citesc, la fel cum nu vor să răsfoiască nici islamiştii un număr din Charlie Hebdo cu Mahomed pe post de redactor-şef. Simţindu-se marginalizaţi, "neiubiţi" de restul societăţii care, în mare parte, este indiferentă, catolicii şi musulmanii extremişti caută să se facă auziţi pe orice cale, numai să se ştie că ei denunţă aşa-zisa islamofobie sau creştinofobie.

Atacurile fizice la adresa lui Charlie Hebdo sunt la fel de innacceptabile ca şi intervenţiile creştinilor fundamentalişti împotriva piesei lui Castellucci. Din păcate, integriştii islamişti şi cei creştini nu se pot mulţumi cu ideea de libertate de expresie, semn că lupta trebuie să mai continue.