Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica de expoziţie: „Cezanne la Paris”

portrait-lartiste-au-papier-peint-olivatre-1880-1881.png

Paul Cézanne, Portrait de l'artiste au papier peint olivâtre, 1880-1881

Numele lui Paul Cézanne, pe care toată lumea îl consideră pe bună dreptate drept unul dintre premergătorii artei moderne şi chiar părintele cubismului, este foarte legat în imaginarul colectiv de sudul Franţei, mai ales de oraşul Aix-en-Provence. Este adevărat că Paul Cézanne rămâne un fiu al Provenţei şi mai ales al oraşului Aix-en-Provence, unde s-a născut pe 19 ianuarie 1839 într-o familie modestă: tatăl său era pălărier. Este adevărat şi faptul că Paul Cézanne a pictat ca nimeni altul peisajele Provenţei, de exemplu Muntele Sainte-Victoire, o ocazie acum pentru provensali de a organiza adevărate pelerinaje culturale pe urmele acestui geniu al picturii moderne.

Organizatorii expoziţiei Cézanne la Paris vor însă să demonstreze că acest mare artist s-a realizat totuşi la Paris şi nu în Provenţa, şi că jumătate din viaţa sa activă şi-a petrecut-o în Oraşul Luminilor, pe fondul unei teribile bătălii, la acea epocă, între academişti şi modernişti.

Matei Vişniec a vizitat expoziţia Cézanne la Paris, deschisă până pe 26 februarie 2012 la Muzeul Luxembourg:

Expozitia captează, prin picturile, acuarelele şi desenele realizate de Cézanne în capitala Franţei şi în regiunea pariziană, atmosfera din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când se năştea impresionismul. Prima sosire a lui Cézanne la Paris s-a produs în aprilie 1861. Cézanne avea 22 de ani şi venea în universul capitalei franceze îndemnat de un prieten, care era de fapt scriitorul Emile Zola, şi el un fiu al Provenţei şi al oraşului Aix-en-Provence.

Parisul era la ora aceea efectiv capitala mondială a artelor. Alţi mari artişti încercau, concomitent cu Cézanne, să defrişeze noi căi în pictură: Courbet, Auguste Rénoir, Sisley, Pissaro, Monet, erau în plină activitate. Cézanne a fost confruntat imediat, la Paris, la fel ca şi alţi pictori inovatori, cu obtuzitatea criticilor şi a academiştilor care organizau saloanele de pictură oficiale. În mod sistematic, pânzele lui Cézanne au fost atunci refuzate şi în mod sistematic Cézanne expunea la Salonul Refuzaţilor. Este uluitor pentru publicul de astăzi să descopere că, în urmă cu 150 de ani, tablourile unuia dintre pictorii cei mai celebri din lume erau respinse cu furie şi dispreţ de gardienii artei oficiale.

Expoziţia dedicată numeroaselor sejururi pariziene efectuate de Cézanne ne mai face să descoperim un aspect, destul de trist, al vieţii duse de acest mare deschizător de drumuri. Cézanne a dus-o greu la Paris, multă vreme nu a avut bani să-şi închirieze un atelier şi deseori s-a instalat în afara Parisului, unde chiriile erau mai mici. În total, Cézanne a avut 20 de adrese în Oraşul Luminilor, pe care de altfel l-a pictat puţin. Acoperişuri la Paris, Strada Sălciilor din Montmartre, Hala de vinuri, iată totuşi câteva pânze care punctează peregrinările lui Cézanne prin capitala Franţei. El a pictat însă foarte mult în împrejurimile Parisului, la Fontainebleau (acolo unde se ducea şi pictorul român Nicolae Grigorescu), la Auverts-sur-Oise (unde a locuit şi a murit Van Gogh), la Giverny (unde locuia Monet), sau în diverse alte sate pitoreşti de pe Valea Marnei şi a Senei. Cézanne era fascinat de Muzeul Luvru, unde făcea copii după marii maeştri, era un excelent portretist şi a reinventat într-un fel natura moartă. Celebrele sale tablouri cu mere s-au născut însă şi din sărăcie, pentru că nu avea bani să-şi plătească modele vii, iar în locuinţele strâmte prin care se tot muta era mai uşor de improvizat o natură moartă pe o masă... În jur de 1000 de tablouri îi sunt atribuite lui Cézanne, iar dintre acestea în jur de 200 sunt naturi moarte.

Cu câţiva ani înainte de a muri, Cézanne a avut satisfacţia de a constata că lumea pariziană l-a recunoscut ca mare artist: în octombrie 1904, Salonul de toamnă i-a consacrat o întreagă sală... El era însă apreciat încă din 1885, când un tânăr negustor de artă, Ambroise Vollard, i-a organizat prima expoziţie personală. Astăzi el este, cum spuneam, adulat şi în oraşul său natal, Aix-en-Provence, unde însă multă lume îl credea de fapt nebun când se plimba cu şevaletul prin împrejurimi pentru a picta în plină natură.

Expoziţia Cézanne la Paris a prilejuit apariţia unui mare număr de albume, studii şi eseuri legate de Cézanne şi epoca sa, dintre care unele destinate copiilor. Este cazul cu o carticică intitulată „Mon petit Cézanne” (Micul meu Cézanne), concepută special pentru copii, începând cu vârsta de opt ani, cărora li se explică aventura artistică a pictorului, prietenia sa cu Emile Zola, pasiunea sa pentru pictură, pentru Paris şi pentru luminile şi culorile Provenţei.