Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Cum privim o operă de artă

Cum priveşti o operă de artă? Iată întrebarea – de fapt, provocarea – la care ne invită istoricul de artă Daniel Arasse în cartea intitulată „Nu vedeţi nimic”. Volumul a apărut la editura Art.

Cum priveşti o operă de artă? Iată întrebarea – de fapt, provocarea – la care ne invită istoricul de artă Daniel Arasse în cartea intitulată „Nu vedeţi nimic”. Volumul a apărut la editura Art.

Daniel Arasse este un reputat istoric şi teoretician al artei profesor la Sorbona. Este autorul unor lucrări care au revoluţionat modul de receptare a oprelor de artă: „La Guillotine et l'imaginaire de la terreur”, „Le Detail. Pour une histoire rapprochee de la peinture”, „L'Ambition de Vermeer”, „Le Sujet dans le tableau”, şi „Histoires de peintures”. „Nu vedeţi nimic” este probabil cea mai accesibilă carte a sa – o carte care şi-a propus tocmai să popularizeze pictura, să înlesnească accesul la artă. Terenul pe care Arasse se simte cel mai confortabil este Renaşterea, aşa că cea mai mare parte a referinţelor provin din această perioadă. Pornind de la picturi celebrisime ale unor maeştri nu mai puţin celebrii (Tintoretto, Francesco del Cossa, Bruegel, Tiţian, Ve­lázquez), Daniel Arasse ne arată cu degetul cele mai importante detalii pe care trebuie să le căutăm atunci cînd privim un tablou. Cu umor, cu erudiţie şi, mai ales, cu mult respect pentru pictură.

Tendinţa generală în societatea de acum e vizibilitatea. Ce e întunecat, provoacă teamă şi angoase. Lumina excesivă din muzee, care, teoretic, ne ajută să ne apropiem de operele de artă, ne îndepărtează, de fapt, de lumea în care s-au născut acele picturi. Viziunea noastră de astăzi e de fapt foarte diferită de privirea pe care pictorul a prevăzut-o pentru spectator. „Tocmai pentru că tabloul este expus la nivelul ochilor şi într-o lumină prea puternică, îl vedem altfel, deci vedem altceva”, spune Arasse. Răspîndirea operelor de artă şi mass-media produc şi ele deformări în ceea ce priveşte capacitatea noastră de a înţelege un tablou.

„Ochiul care priveşte un tablou izolează. El pune în relief un detaliu cu o zonă nebuloasă în jur. Fiecare privire produce anumite detalii”, explică Arasse. Fără să dea lecţii el dezvoltă în cartea sa o teorie a privirii, o strategie a înţelegerii unui tablou. De fapt, e vorba despre o mijlocire a interpretării, căci semnele sînt în tablou, trebuie numai ca cel care priveşte imaginea să le şi vadă. Exact asta şi-a propus Daniel Arasse în această carte fundamentală să ne deschidă ochii.